Am mai avut ocazia să mă refer la acest personaj în unele editoriale trecute. De data asta, m-aş fi gîndit la un titlu de genul: „Stolo şi prietenul său, Popeye marinarul”… În cele din urmă, am renunţat la această variantă, pentru că era prea lungă şi oarecum tendenţioasă.

Zilele acestea m-am gîndit la Stolojan, mai ales după ce am aflat ştirea despre oficializarea candidaturii sale la funcţia de prim ministru din partea PD-L, în cazul în care acest partid va reuşi formarea unui nou guvern, după viitoarele alegeri generale. Aşa cum am mai scris şi altădată, mie îmi place „Stolo”, însă nu am foarte mare încredere în el. Chestia asta poate părea paradoxală! O să vă întrebaţi, probabil, cum naiba să-ţi „placă” un bătrînel de 65 de ani care seamănă cu Frankenstein, dar nu ai „încredere” tocmai într-un profesionist al finanţelor ce a lucrat la Banca Mondială? Să mă explic. Stolojan îmi este, pur şi simplu, simpatic, dar e vorba de personalitatea sa. În plus, nu pun la îndoială nici o clipă profesionalismul său economic sau politic. Pe lângă toate astea, pe mine nu mă deranjează nici trecutul său nomenclaturist, aşa cum comentează alţii, nici episodul cu Băsescu, din 2004. Aici e vorba de altceva. Deşi nu iau în serios speculaţiile referitoare la faptul că ar fi şantajabil, speculaţii ce au apărut după renunţarea sa la cursa prezidenţială, Stolo îmi lasă impresia unui tip vulnerabil, indiferent dacă este în discuţie sănătatea sa, ori naivitatea sa politică. Da, aţi citit bine! Acest om îmi dă senzaţia unui naiv care se bate cu flori, într-o lume politică în care toţi umblă cu securea războiului în mînă. Uşurinţa cu care s-a lăsat îndepărtat din PNL, după ce muncise din greu să ridice scorul electoral al partidului, este dovada unei astfel de naivităţi. Încrederea necondiţionată pe care o are în prietenul său Traian Băsescu este tot o formă de naivitate… Îl consider pe Stolo un redutabil finanţist, chiar mai bun decît Daniel Dăianu sau Florin Georgescu, dar nu pot să-l văd îmbrăcat în „piele” de premier. Machiavelicul Băsescu, care mă fascinează prin vicleniile sale politice, l-ar manevra pe Stolojan aşa cum tragi de sforile unei păpuşi. Accept faptul că aceşti doi politicieni ar putea constitui un tandem formidabil, însă cu condiţia ca Stolo să nu se lase călcat în picioare de Băsescu. Dar „devoratorul” politic Traian Băsescu l-ar incomoda teribil pe Stolojan, dacă nu cumva l-ar „înghiţi”, aşa cum peştele biblic l-a înghiţit pe Iona!

Am mai făcut cîndva un pronostic, la această rubrică, referitor la alegerea lui Sorin Oprescu în funcţia de Primar General al Capitalei, deşi eu l-aş fi preferat pe Vasile Blaga. Astăzi, declar că mi-ar fi plăcut Liviu Negoiţă, ca posibil premier, numai că tînărul primar al sectorului 3 din Bucureşti se fereşte pînă şi de umbra lui Băsescu, mai ales de cînd s-a auzit că are cea mai ridicată cotă de simpatie în PD-L. Acest partid nu va reuşi să alcătuiască un guvern cu Stolojan în frunte, deoarece naivul vulnerabil şi de bună credinţă care rămîne Stolo ar putea deveni prim ministru doar în Paradis, nicidecum în iadul politic de la Bucureşti!