Fondator şi preşedinte al Asociaţiei Artiştilor Plastici "Amfora" Constanţa, Paul Teodorescu a absolvit, în anul 1962, Şcoala de Arte, la clasa profesorilor Mihai Vătămanu şi Nicolae Rădulescu. Artistul a realizat, pe parcursul a peste 30 de ani, o bogată şi diversă colecţie de creaţii plastice, expunînd atît pe plan local, naţional, cît şi în străinătate. Într-un interviu acordat cotidianului "Telegraf", Paul Teodorescu a împărtăşit cititorilor o parte din secretele carierei sale artistice.

Reporter: Cînd aţi descoperit pictura?

Paul Teodorescu: Pe la 15 ani, atunci cînd am început, ca orice licean, să desenez. Poate aş fi făcut mai mult şi mai valoros, dar am pierdut bătălia cu geniile în domeniu. Nu mai pot întoarce timpul înapoi, dar pot merge mai departe.

Rep.: Care este tema preponderentă în creaţiile dvs.?

P.T.: Eu am lucrat în Port 32 de ani şi acolo am învăţat să iubesc marea. Această temă îţi desfăşoară o întreagă galerie de subiecte şi momente. Marea este foarte greu de surprins în statica ei. Această temă îmi permite să folosesc foarte mult albastrul, culoarea mea preferată. Chiar dacă abordez o gamă variată de culori, albastrul este epicentrul creaţiilor mele.

Rep.: Cît de interesaţi mai sînt tinerii de pictură?

P.T.: Gusturile tinerilor se diferenţiază în funcţie de pasiunea pentru pictură. Acest gen de artă nu se adresează oricui, trebuie să ai o precădere pentru aşa ceva.

Rep.: Ce sfat le daţi celor care se află la început de drum, în acest domeniu?

P.T.: Să înceapă pictura fără a se gîndi că în spatele lor există celebrităţi, pentru că devin timoraţi şi, în acest fel, pictura pură va dispărea. Pictura este de două feluri: de şevalet şi de penel, depinde pe care o placi mai mult. Sînt artişti plastici care creează mai bine într-un atelier, dar există şi o altă categorie de artişti, căreia îi place natura şi acolo are mai multă inspiraţie. Celor care fac primii paşi în artă nu le spun decît să fie sinceri. Un pictor îşi pune amprenta în expoziţie doar dacă este sincer şi lecuit de vanităţi. Un artist plastic adevărat nu mimează pictura.

Rep.: În curînd, Asociaţia Artiştilor Plastici "Amfora", pe care o conduceţi, împlineşte 25 de ani de la înfiinţare. Cum veţi marca acest eveniment?

P.T.: Conduc această instituţie de aprox. 25 de ani, momentul jubiliar urmînd să aibă loc pe 8 februarie 2008. Cu această ocazie vom organiza o expoziţie omagială, în cadrul căreia vom prezenta imagini fotografice din cei 25 de ani de existenţă. Vreau să lansez, tot atunci, şi o carte, însă acum este prea devreme să mă pronunţ. Asociaţia Artiştilor Plastici "Amfora" a luat fiinţă în peisajul cultural constănţean din dorinţa de a uni toţi pictorii amatorii din judeţ. În prezent, avem 60 de membri, cu vîrste cuprinse între 18 şi 80 de ani. Între aceste două vîrste sînt cei care iubesc pictura, majoritatea femei.

Rep.: Cît de uşor sau de greu este viaţa unui artist în ziua de azi?

P.T.: E uşor dacă ai talent şi greu dacă nu dispui de mijloacele materiale necesare. Pictura este una dintre cele mai costisitoare arte.

Rep.: Aţi avut şi expoziţii peste hotare. Cum este privită arta în ţară şi în străinătate?

P.T.: În afară, arta este privită ca o necesitate de consum, pe cînd la noi, publicul crede că pictura se adresează unui grup restrîns de indivizi. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, publicul din ţara noastră va învăţa să aprecieze arta.

Rep.: Ce planuri aveţi?

P.T.: Pe data de 3 august, voi organiza cea de a noua expoziţie personală din cariera mea artistică. Expoziţia se numeşte "Marea, portul şi bărci albastre" şi este, de fapt, o retrospectivă a lucrărilor mele din ultimii 30 de ani. Voi expune aprox. 30 de lucrări, care ilustrează şantierul naval, un subiect puţin abordat de artiştii constănţeni, precum şi imagini din peninsula Constanţei şi, bineînţeles, marea.