Poetul şi traducătorul Bogdan Ghiu a fost, la începutul lunii mai, invitatul special al celei de-a patra ediţii a proiectului cultural „Mecanici poetice”, menit să-i readucă „acasă”, după ani de absenţă, pe creatorii născuţi sau formaţi la malul mării. Cu acest prilej, cunoscutul creator a găsit răgazul de a acorda un interviu cotidianului „Telegraf”, în care a vorbit despre Constanţa, dar şi despre preocupările sale literare.

Reporter (R.): Ce activitate vă produce cea mai mare satisfacţie: cea de creator, de poet sau eseist ori cea de traducător?

Bogdan Ghiu (B. G.): Poetul din mine este cel care domină. Curiozitatea de poet m-a făcut să-mi fac studiile traducând cărţi. Şi când spun studii, mă refer la faptul că am tradus numai autorii care m-au interesat şi mi-au plăcut şi care, întâmplător, încet-încet, au început să intereseze pe ceilalţi, mai întâi pe editori. Un poet nu poate să scrie tot timpul. Un poet trebuie să ştie ce să facă cu timpul său, de aceea cultura română are o pleiadă de mari poeţi, care sunt şi mari traducători: George Coşbuc, care traducea din sanscrită, Lucian Blaga, Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Ivănescu. Este o tradiţie a locului în care îmi place să mă integrez.

R.: Pentru că aţi vorbit de loc, ce amintiri culturale vă leagă de Constanţa copilăriei, adolescenţei şi chiar tinereţii dvs.?

B. G.: Într-adevăr, eu sunt constănţean la origine. Deşi m-am născut la Bucureşti, de la un an şi până la 19 ani, am locuit la Constanţa. Aici m-am format. Primele amintiri culturale sunt cele de la Liceul „Mircea cel Bătrân”. Până atunci, liceul era doar pentru băieţi şi exact în timpul promoţiei mele a început să devină mixt. Am avut două colege, care erau răsfăţatele clasei. La „Mircea” era o atmosferă specială. Acolo am făcut primele lecturi în faţa publicului.

R.: Nu aţi scris doar poezie, nu aţi făcut doar traduceri, v-aţi apropiat şi de domeniul mass-media. Cum vedeţi universul mass-media?

B. G.: Da, consider că acum mass-media se află, în acelaşi timp, în criză şi în transformare. M-am apropiat mai mult de artele vizuale, de televiziune. Interesul meu pentru vizual îşi continuă drumul.

R.: Cum se împacă mass-media cu cultura, din punctul dvs. de vedere?

B. G. : Mass-media sunt formatoare de cultură. Vrem, nu vrem, mass-media au o mare responsabilitate. Ele au rol implicit de formare a publicului, nu neapărat prin conţinut, ci prin modul în care se vorbeşte, se scrie, prin felul în care prezintă realitatea. Eu am fost sensibilizat de Revoluţia din 1989 prin televiziune. Imediat după 1989, am început să scriu despre televiziune.

R.: La ce lucraţi în prezent?

B. G.: Anul acesta, am nişte proiecte mai lungi. Muncesc ca un rândaş. Finisez nişte traduceri importante din filosofia franceză. De exemplu, din Gilles Deleuze şi Félix Guattari, o să apară o carte de 700 de pagini, greu de tradus, „Mille Plateaux” / „Mii de platouri”. Sunt francofon. Aici am învăţat franceză, cu doamna Vartanesian. Soţul ei era armean, ceasornicar al Constanţei vechi. Am prins urme din Constanţa patriarhală.

R.: Aţi pomenit din nou de Constanţa. Vă e dor de acest oraş?

B. G.: Da. Sigur că da, am casă aici şi vin două luni pe an. Nu o să vin, niciodată, doar ca turist, la Constanţa.