În situaţia evidentă în care viaţa bate filmul, iritând organismele ce militează pentru combaterea violenţei pe mapamond, tragismul naţional s-a îmbogăţit cu o nouă secvenţă istorică în materie de plâns prezidenţial. Trecând de la romantismul pedelist la realitatea înconjurătoare dintr-un mall, preşedintele a îmbrăcat haina cumpărătorului anonim, umblând ca o găină beată de la un raion la altul, de la o tejghea la alta. În această ipostază, am văzut un cetăţean descumpănit, dezorientat şi timid, fluturând pe deasupra capului hârtia cu manifestul Mariei. Pentru necunoscători, manifestul Mariei reprezintă un document ideologic de o inestimabilă valoare. Practic, mesajul se rezumă la necesarul de cumpărături destinate aprovizionării familiei Băsescu. Înghiţit de mulţime, preşedintele semăna cu un matelot rătăcit pe o insulă pustie, dar, atenţie, cu hârtie la mână… Deşi a cumpărat, practic, două sau trei produse, apa plată fiind de bază, nu am înţeles rostul manifestului semnat de doamna Maria! Poate că domnia sa se aştepta ca toţi cetăţenii prezenţi la acea oră să-l înconjoare frenetic în spiritul băilor de mulţime de altădată. Fără aparatul de propagandă al partidului care îl susţine, preşedintele şi-a împins singur căruciorul cu merinde. Nu s-a repezit nimeni să-l treacă strada, aplaudacii au fost ca şi inexistenţi, nu am zărit decât un singur amator de autografe, şi acela dus în eroare de anunţurile privind reducerile de preţuri aplicate la produsele expirate. Cu toţii, nu-i aşa, am fost curioşi să vedem ce cumpără un preşedinte. Cu toate că se citea pe faţa sa plictiseala, dânsul a contat pe un val de simpatie care să-l înghită cu totul. Aiurea. După ce le-a luat piuitul noile preţuri, cetăţenilor nu le-a mai ars de băile de mulţime prezidenţiale. Destul au fost folosiţi pe post de baterie de cadă sau duş cu mai multe viteze! Era de aşteptat ca, în ipostaza de cumpărător bugetar, preşedintele să facă front comun cu cetăţenii atinşi serios de criza economică. De această dată, consilierii săi ne-au dovedit că nu au pic de imaginaţie proletară, ceea ce, dacă ţinem cont de nivelul lor de trai, este şi firesc. Într-o ipostază conformă cu numărul de şomeri din România, preşedintele nostru iubit ar fi trebuit să se solidarizeze cu adidaşii de porc. Nu de alta, dar, în conjunctura actuală, adidaşii de porc tind să ajungă din nou pe masa amărăşteanului în zilele cu soţ. O bucată de slănină bună pentru făcut săpun l-ar fi făcut mult mai convingător pe preşedinte în faţa celor care l-au ales. Sau o plasă cu barabule pe post de portocale… Un singur lucru i-a reuşit. Sfârşeala şi impulsul leşinat cu care împingea căruciorul, ceea ce ar putea propaga în mase ideea că domnul Băsescu se hrăneşte la fel ca şi cadrele didactice disponibilizate recent. Ca să nu fiu acuzat de populism ieftin, nu mai vorbesc despre clasa muncitoare, căreia i s-au rezervat locuri în paradis. Din foarte multe puncte de vedere, noua reprezentaţie cu piesa “Un preşedinte la cumpărături” a fost un eşec de la cap la coadă. S-a văzut de la o poştă cât de mult i-a lipsit “ţiganca împuţită”…