Doar un român din 12 mai avea încredere în sistemul bancar în 2014, acel român fiind probabil director de bancă. Raportul a scăzut dramatic din 2009 încoace, când un român din cinci era fan banking. Apoi au venit bail-out-urile și s-au făcut filmele care au arătat cât de hoți sunt de fapt bancherii. Nu că ar fi contat asta prea mult pentru români, oameni cu o „mare“ educație financiară. Aici a scăzut încrederea pe alte considerente - „La naiba, nu mi-au mai dat credit cu buletinul. Cum să ai încredere în scorțoșii ăștia?“. La anul, indicatorul va coborî și mai mult, având în vedere poziția băncilor față de legea dării în plată. Ajungem la unu din 20. Asta dacă nu cumva planul Asociației Române a Băncilor (ARB) va avea succes. Dar, având în vedere că bancherii vor să recâștige încredere pe trei piloane cu denumiri generice - comunicare, transparență și educație financiară -, varianta fix opusă pare mult mai probabilă. Oficialul ARB Sergiu Oprescu e optimist însă: „Primul pas e comunicarea, respectiv consolidarea relației pe care industria bancară trebuie să o aibă cu mass-media (aici e greu, având în vedere că politica curentă implică o lipsă totală de comunicare, în special în teritoriu - n.r.)“. Al doilea pilon este cel de transparență - informarea clienților, mesaje simplificate (spre exemplu: „De la anul, dobânda crește cu cu 20%, iar rata lunară nu va mai fi de 100 lei, ci de 120 lei“, în loc de „ajustare a ratei core index în funcție de bonificația și CDS-ul și CDO-ul din simbolul armonizat Inflex-nici-noi-nu-știm-exact“). Pe locul 3 - educația financiară, care lipsește din România. „Doam-n-eajută“!