Alegerile locale din 10 iunie de la Mangalia au adus, ca o ironie a sorţii, un mandat de primar controversatului (şi vom explicita de ce) Zanfir Iorguş, pentru numai câteva ore. După care, repetarea alegerilor a funcţionat ca un veritabil tur doi, iar independentul Cristian Radu, sprijinit de USL, a câştigat detaşat şi meritat primăria Mangalia. Dar atunci, pe 10 iunie, am fost contrariat de rezultatul (viciat, am aflat ulterior) opţiunii mangalioţilor. L-am înţeles ca fiind unul negativ, din prisma frigului pe care l-au îndurat în case, în ultimele ierni. Ulterior, s-a dovedit că soarta îi pregătea lui Iorguş o ironie şi mai aspră: era clar că o repetare a scrutinului îi va curma visele de întoarcere în scaunul de primar, în care la un moment dat s-a crezut veşnic.

L-am cunoscut pe dl. Iorguş în urmă cu aproape 20 de ani şi mi-a făcut iniţial o bună impresie. Părea (s.n.) un politician serios, care nu doreşte să devină politicianist (cf. DEX: \"Persoană care face politică în scopul realizării intereselor personale\"). Timpul, din păcate, ne-a contrazis pe toţi. Iniţial ţărănist de nădejde, primar sub câştigătoarea (şi ulterior dovedit sinistra) Convenţie Democrată, Iorguş a schimbat rapid bărcile, trecând prin alte partide, ultimul fiind şi cea mai proastă alegere: PD - dar, deh, era partidul de guvernământ, cum era pe vremuri PNŢ-CD. Şi i-a fost bine o perioadă, chiar şi după ce, în urmă cu patru ani, în mod ruşinos, a pierdut alegerile în faţa unui cvasi-necunoscut. Ca şi acum, de altfel. A fost ales deputat: mangalioţii care încă îl cred serios şi nu traseist politic l-au votat. Rămâne de văzut dacă vor face aceeaşi confuzie şi la alegerile parlamentare din toamnă.

Un amănunt mai puţin mediatizat, dar foarte relevant a fost poziţia iniţială a PNŢ-CD, filiala Constanţa, faţă de fostul \"tovarăş\" Iorguş. Deşi la municipiul Constanţa, ca şi la nivel naţional semnaseră o ruşinoasă alianţă cu PD-L (aşa, ca între actuali şi viitori defuncţi politic), la Mangalia... au refuzat iniţial să-l sprijine pe Iorguş, cochetând chiar cu ideea unui candidat propriu!? Dar ordinul de la Cotroceni, din partea \"prietenului\" de pe vremea festivalului Callatis, a fost mai puternic. Oricum, o combinaţie necâştigătoare, care probabil că anunţă un previzibil şi binemeritat sfârşit politic.