Titlul ăsta e valabil şi cu ghilimelele pe care le-am folosit, dar şi fără ele, pentru că cetăţeanul despre care urmează să scriu câteva rânduri, în acest editorial, este „simplu” atât la propriu, cât şi la figurat, cu doar câteva mici „excepţii” ce afectează funcţionarea echilibrată a unui stat de drept.

Traian Băsescu iese aproape în fiecare zi la rampă, la sediul său de campanie, de unde continuă să-şi dea cu părerea, în mod public, despre majoritatea evenimentelor mai importante care se petrec în ţară. Deşi afirmă despre sine că vorbeşte doar ca simplu cetăţean (în această variantă lipsa ghilimelelor fiind pe deplin motivată!), el comentează ba recenta remaniere guvernamentală, ba consecinţele secetei, ba fluctuaţiile cursului valutar... Toată presa se uită în gura lui, cu toate că el este, în mod real şi constituţional, cel puţin deocamdată, doar o persoană privată, cum bine a subliniat şi vestirea noilor miniştri. Prietenul meu imaginar, un mai vechi personaj al unora dintre editorialele mele, anume nea Castană de la Poplaca, dacă şi-ar permite exact acelaşi lucru, în gura mare, nu l-ar asculta decât găinile de la el din ogradă, în cel mai fericit caz, deşi este egal în drepturi constituţionale cu cetăţeanul Băsescu. Deci preşedintele suspendat vorbeşte fără să-l întrebe nimeni, chiar dacă, în clipa de faţă, el este egalul lui nea Castană, în mod simbolic!

Ineditul situaţiei cu pricina vine din faptul că (asta este varianta în care ghilimelele devin valabile!), „simplul” cetăţean Băsescu se plânge, să zicem, de un chestor al poliţiei, cu două ore înainte ca acela să fie pus sub acuzaţie de DNA... Ba, mai mult, ditamai Curtea Constituţională îşi schimbă motivaţiile hotărârilor publicate în Monitorul Oficial în funcţie de interesele politice ale acestui „simplu” cetăţean pe nume Băsescu Traian, pe care nu-l ascultă găinile, ci toată presa din România! Ş-atunci ce este asemănător şi ce este diferit între nea Castană de la Poplaca şi „simplul” cetăţean Băsescu, în afara statutului lor social, care nu poate fi comparat?

Cred că dezlegarea acestei şarade o poate da, metaforic şi ironic vorbind, o celebră glumă englezească: ambele picioare ale gâştei sunt paralele, dar mai ales dreptul... Să aveţi vacanţe plăcute în statul de drept numit România!