Pentru prima oară în istoria Campionatului Mondial de Tango de la Buenos Aires, la care vin cei mai buni dansatori din lume, s-au prezentat trei perechi de bărbaţi şi una de femei. Spectatorii celei de-a 11-a ediţii a Mondialului i-au ovaţionat pe Juan Pablo Ramirez şi Daniel Arroyo în marele Centru Municipal pentru Expoziţii.

Apărut în cartierele mărginaşe din Buenos Aires, la sfârşitul secolului al XIX-lea, tangoul era dansat la început în bordeluri, de bărbaţii care îşi aşteptau rândul la prostituate. Bărbaţii din suburbii căutau cele mai incitante mişcări de dans pentru a-şi trece timpul şi a impresiona femeile. Considerat mai întâi un dans vulgar, tangoul a devenit, în anii 1910, un dans respectabil în Argentina. „Există o cultură macho, însă persoanele în vârstă apreciază arta noastră. Societatea nu este încă pregătită pentru asta, iar schimbarea se face încet”, spune Daniel Arroyo, de 18 ani, sub privirea binevoitoare a partenerului său de şase luni, Juan Pablo Ramirez, de 34 de ani, dansator profesionist. În Argentina, căsătoria între homosexuali a fost autorizată în 2010 şi imediat au apărut dansatori gay, astfel încât directorul Campionatului Mondial de Tango, Gustavo Mozzi, compozitor şi muzician, se aştepta să vină şi cupluri de bărbaţi, pentru că nu există nicio regulă care să îi împiedice să participe.

„Tangoul, înscris în 2009 în patrimoniul cultural imaterial al UNESCO, este sentimental, dramatic, este o artă, un gest de libertate”, încheie Juan Pablo Ramirez.