Exact acum o săptămînă apărea pe piaţă sondajul CURS, prin care lumea descoperea uimită că PSD-ul a detronat PD-L-ul, în aşa-zisul top politic al momentului. Deşi aveam cîteva subiecte restante pe care doream să le comentez la această rubrică, aş fi putut să scriu foarte repede despre marea temă ce a ţinut capul de afiş al presei, toată săptămîna trecută. Dar am preferat să păstrez editorialul pe ţeava puştii, ca pe un cartuş retoric, aşa cum am procedat de mai multe ori, de cînd scriu în „Telegraf”, pentru a urmări dezbaterile stîrnite de subiect şi cele mai avizate comentarii. Abia acum îmi dau seama cît de bine am făcut că am avut răbdare, deoarece abia în clipa de faţă dispun de o radiografie completă a receptării evenimentului mediatic. Veţi afla imediat de ce îl consider mai mult mediatic, decît politic…

Toţi comentatorii şi-au uscat gura sau cerneala stiloului, zile în şir, ca să dezlege performanţa PSD-ului şi să analizeze prăbuşirea lui Traian Băsescu în opţiunile de vot ale românilor. Deşi nu-mi face plăcere să-i dau întotdeauna dreptate, singura analiză realistă şi argumentată cu date concrete i-a aparţinut lui Ion Cristoiu. Evenimentul pe care la provocat sondajul reprezintă o falsă surpriză emoţională, electorală sau politică, pentru că Partidul Social Democrat, indiferent dacă vă place sau nu acest fapt, nu a coborît niciodată de pe locul întîi al preferinţelor politice ale românilor! În prima clipă nu mi-a venit nici mie să cred aşa ceva, suspectînd acest raţionament de bombasticism gazetăresc sau de orgoliul ziaristic de-a fi original cu orice preţ, dar urmărind cifrele pe care le-a furnizat, ca dovezi jurnalistice, am sfîrşit prin a-i da dreptate lui Cristoiu…

N-am să repet întregul „probatoriu”, ca să nu vă plictisesc, totuşi trebuie să vă reamintesc două detalii punctuale, ca să vedeţi că nu bat cîmpii. Alegerile din decembrie 2004 au fost cîştigate, de fapt şi de drept, de „Uniunea Naţională PSD + PUR”, dar noul preşedinte de atunci, respectiv Traian Băsescu, a susţinut că acea „Uniune” nu este o alianţă politică juridic constituită la tribunal, precum defuncta „Alianţă DA”, ci doar o alianţă electorală ce nu poate fi luată în calculul majorităţii parlamentare pentru desemnarea premierului. Prin acest tertip legal, Băsescu a „suflat” victoria reală a PSD-ului, aşa cum fusese exprimată ea la urne. Tot printr-un tertip legal, de data asta cauzat de forma defectuoasă în care a fost adoptată legea votului uninominal, PD-L-ul i-a suflat încă o dată supremaţia PSD-ului, avînd două sau trei fotolii de parlamentari în plus, în condiţiile în care PSD-ul a avut, la numărătoarea finală comunicată de Biroul Electoral Central, circa 200.000 de voturi legal exprimate în plus, faţă de PD-L! Doar prin asemenea şmecherii şi artificii au reuşit să „cîştige” democrat-liberalii, cu toate că supremaţia PSD-ului la urne s-a păstrat, fără întrerupere, din anul 2000 pînă astăzi…

Mîine discutăm despre prăbuşirea lui Băsescu în sondaje, pentru că există surprize şi în acest caz, din punct de vedere politic. Aşadar, stimate pseudonime care mă înjuraţi on-line, dovedind tot atîta onoare cît Farfuridi şi Brânzovenescu, locul întîi nu s-a schimbat în topul românesc de aproape un deceniu! E clar?