Vestea trecerii în nefiinţă a unuia dintre cei mai importanţi arheologi ai Dobrogei, Mihai Irimia, în noaptea de vineri spre sâmbătă, la vârsta de 69 de ani, în urma unui atac cerebral, a îndurerat şi consternat întreaga comunitate a slujitorilor muzei Clio din Constanţa şi din România. Sicriul cu trupul neînsufleţit al regretatului cercetător ştiinţific a fost depus, sâmbătă, la sediul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie (MINAC), în sala „Vasile Canarache” şi va rămâne până în astăzi, în jurul orei 11.00. După slujba religioasă care are loc de la ora 12.00, la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, distinsul profesor şi arheolog va fi condus pe ultimul drum către Cimitirul Central.

Vestea i-a lăsat fără grai şi pe colegii de la MINAC. Potrivit directorului instituţiei de cultură, dr. Gabriel Custurea, Mihai Irimia plecase, pe 17 februarie, de la Muzeul de Istorie, „pe picioare”, pentru ca ziua următoare să intre în comă. În urmă cu câteva zile, ultima carte care-i purta semnătura, în calitate de co-autor, alături de Niculae Conovici şi Anca Ganciu, „Sondajul arheologic de la Satu Noi - „Vadu Vacilor”, ieşise de sub tipar, la editura „Ex Ponto”. „Dispare, odată cu arheologul şi universitarul Mihai Irimia, o lume a corectitudinii şi autoexigenţei, a devoţiunii profesionale şi a lipsei de impostură”, a spus şi preşedintele Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice, istoricul Stoica Lascu.

În numele promoţiilor 1998 ale Facultăţii de Istorie-Ştiinţe Administrative şi Facultăţii de Teologie-Istorie din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, dr. Florin Stan, şeful secţiei Istorie din cadrul Muzeului Marinei Române, îşi exprimă profundul regret: „Parafrazând un mare poet, „cu o moarte toţi suntem datori”. Din păcate, pentru unii, aceasta vine prea repede şi nemeritat... Mihai Irimia, fostul decan al Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii ,,Ovidius” Constanţa din perioada 1995-2004, nu se mai află printre noi. Tristeţea celor care l-au cunoscut se estompează doar la gândul că distinsul Profesor se află acum într-un loc mai bun... Cunoscându-l îndeaproape, am înţeles că am fost binecuvântaţi să avem în mijlocul nostru un adevărat ctitor de şcoală, dedicat profesiei şi studenţilor săi, studenţi, care, lângă domnia sa, deveneau privilegiaţi ai muzei Clio. Ceva din personalitatea sa ştiinţifică se află acum în fiecare dintre foştii săi studenţi - astăzi, cercetători, muzeografi sau profesori. Pentru aceasta, Mihai Irimia merită cu prisosinţă cel puţin un gând bun. Dumnezeu să-i ofere odihna pe care n-a avut-o aici, printre noi”.

Carieră. Personalitate marcantă a cercetării arheologice şi istorice dobrogene, Mihai Irimia s-a născut pe 25 octombrie 1942, în comuna Urecheni, judeţul Neamţ. Acesta a absolvit Liceul „Ştefan cel Mare” din Târgu Neamţ (1960) şi Facultatea de Istorie şi Filozofie din cadrul Universităţii ,,Al. I. Cuza” din Iaşi (1965). Apreciat de magiştrii săi, Vladimir Dumitrescu sau Mircea Petrescu-Dâmboviţa, nume sonore ale arheologiei româneşti, la terminarea facultăţii a fost angajat la Muzeul de Arheologie Constanţa, unde s-a dedicat trup şi suflet profesiei şi instituţiei în perioada 1965-1992. În anul 1985 a obţinut titlul de doctor în Istorie la Universitatea Bucureşti. În timp, a devenit unul dintre specialiştii recunoscuţi ai istoriei vechi şi arheologiei, efectuând cercetări de excelenţă îndeosebi în aria de circumscriere a epocii metalelor. A participat la peste 150 de manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A fost membru al Comisiei Internaţionale pentru promovarea studiilor indo-europene şi trace, al Comisiei Naţionale de Arheologie, vicepreşedinte al comisiilor zonală şi regională a Monumentelor Istorice, preşedinte al Societăţii de Studii Clasice Constanţa şi al Institutului Român de Tracologie, filiala Dunărea de Jos. Opera sa ştiinţifică se întinde pe spaţiul a trei volume şi a peste 100 de studii publicate în ţară şi în străinătate.

În perioada 1979-1990 a ocupat funcţia de director adjunct al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, devenind, apoi, între 1990-1992, director al acestei instituţii. Începând din anul 1992, şi-a asumat rolul de ctitor de şcoală superioară, conf. univ. dr. Mihai Irimia fiind responsabilul Facultăţii de Istorie a Universităţii „Ovidius” Constanţa, ca Şef de Catedră (1992-1995). În calitate de decan (1994-2004), îi revine meritul de obţinerea a calităţii de Organizatoare de Doctorat pentru instituţia pe care o reprezenta, încă din anul 1994.

„Profesorul Mihai Irimia a lăsat în urma sa atât o operă ştiinţifică recunoscută, cât şi una instituţională durabilă. Însă, asemenea marilor personalităţi, Magistrul are şi o operă umană: a adăugat la moştenirea sa spirituală sufletele tuturor promoţiilor pe care le-a îndrumat ştiinţific, le-a sfătuit pedagogic, le-a oferit din zestrea sa de Savant, Profesor şi, mai ales, de Om. Sincere condoleanţe familiei îndurerate”, a spus dr. Florin Stan.

C. BURDUJAN, M. STÂNGĂ