O nouă hartă detaliată a lui Marte a indicat prezenţa unor văi în jurul Ecuatorului acesteia, care atestă existenţa în trecut a unui climat umed, cu multe precipitaţii, şi a unui uriaş ocean în emisfera nordică a acestei planete. Această hartă, realizată de cercetătorii americani graţie unui nou program informatic, a relevat faptul că ansamblul de văi din jurul Ecuatorului lui Marte este de cel puţin două ori mai mare decât precedenta estimare a savanţilor, bazată pe singura cartografiere a planetei Marte existentă până recent. Alimentarea unei astfel de reţele de râuri şi de fluvii necesita cantităţi importante de precipitaţii şi susţine ipoteza existenţei unui ocean, care ar fi acoperit cea mai mare parte a emisferei nordice, probabil chiar o treime din suprafaţa planetei.

Reţeaua de văi de pe Marte prezintă câteva asemănări cu cele de pe Terra, determinându-i pe oamenii de ştiinţă să afirme că Marte a fost mai caldă şi mai umedă în trecutul ei decât este în prezent. Însă, de la descoperirea acestor reţele de văi marţiene, în anul 1971, de către sonda americană Mariner 9, experţii au dezbătut îndelung originea lor, întrebându-se dacă văile reprezintă rezultatul unei eroziuni produse de apele de suprafaţă, indiciu al unui climat umed, cu precipitaţii sau al unui lung proces de fărâmiţare a scoarţei marţiene. Acest fenomen de fărâmiţare poate să se producă şi în condiţii reci şi uscate. Marile disproporţii între densităţile reţelelor de râuri marţiene şi cele terestre pledau în favoarea ipotezei eroziunii provocate de fărâmiţarea scoarţei, care putea să explice formarea acestor văi pe Marte. Noua hartă a indicat o mai mică diferenţă între densităţile reţelelor de văi de pe Planeta Roşie, demonstrând că anumite regiuni marţiene au densităţi comparabile cu cele descoperite pe Terra.