Explozia cazului Ridzi aproape în acelaşi timp cu raportul Comisiei Europene asupra justiţiei a provocat o undă de şoc subterană, atît printre politicieni, cît şi în presă. Sînt mulţi cei, printre care mă număr şi eu, cărora parcă nu le vine să creadă ce acuzaţii au fost formulate împotriva fostului ministru al Tineretului şi Sportului.

Am scris la această rubrică, acum cîteva zile, că fac pariu cu oricine că Monica Iacob-Ridzi nu va avea niciodată dosar penal şi iată că acum trebuie să-mi fac „mea culpa”! Vă spun sincer, încă o dată, că nu mă aşteptam să se ajungă pînă la nivelul de gravitate a faptelor, aşa cum au fost făcute ele publice, cu două zile în urmă… Ba dimpotrivă, mă alătur celor cîţiva moderatori de televiziune care au mărturisit spontan sentimentul de înduioşare miloasă ce îl inspira, la un moment dat, fosta doamnă ministru, mai ales atunci cînd era încolţită de presă din toate părţile, fiind parcă abandonată de prieteni şi de marele său protector, Traian Băsescu, cel care acum se spală pe mîini de cea care i-a ajutat fiica să ajungă în Parlamentul European, precum Pilat din Pont! Cui i-ar fi putut trece prin minte, o singură secundă, că în dosarul DNA vor apărea acuzaţii de genul „instigare la fraudă”, „fals intelectual şi instigare la fals intelectual”, „accesare frauduloasă în baza de date a ministerului şi instigare la această faptă”, precum alte enunţuri asemănătoare?! Singura acuzaţie care nu a luat pe nimeni prin surprindere, deoarece era cea mai probabilă, dar şi cea mai „nevinovată”, rămîne aceea de „neglijenţă şi abuz în serviciu”…

Există cîteva variante posibile, la care mă gîndesc de la bun început. Prima, cea mai facilă, este cea conform căreia DNA-ul, supranumit „cimitirul elefanţilor”, va îngropa acest dosar la nesfîrşit. Într-o asemenea situaţie apare un singur inconvenient, anume faptul că sîntem în an electoral şi Băsescu nu-şi poate permite luxul să intre în campanie cu un astfel de „bolovan penal” de gît. Nu degeaba Valeriu Turcan, purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei, a cerut presei să nu mai „lipească” numele familiei Băsescu de cazul Ridzi! A doua variantă, mult mai probabilă, datorită cunoscutelor „calităţi” băsesciene, anume lipsă de caracter şi de scrupule, plus viclenia sa machiavelică, este sacrificarea fulgerătoare şi nemiloasă a Monicăi Iacob-Ridzi, ca o ardere pe rug în piaţa publică, pentru a „curăţa” imaginea electorală a viitorului candidat prezidenţial Băsescu. Dar o astfel de alternativă dovedeşte indirect nu numai gravitatea reală a acuzaţiilor, ci şi faptul că ar putea exista legături subterane de natură penală între fostul ministru şi Elena Băsescu sau chiar tatăl ei, după cum comentează şi presa…

Pentru că, îţi vine să te întrebi, în cele din urmă, unde au dispărut acei bani de la MTS, de ce s-a pripit Monica Ridzi să şteargă urmele, cît de grave erau lucrurile pe care le avea ea de ascuns şi pînă unde va ajunge ancheta penală? Marea lovitură de teatru ar fi ca fostul ministru, în disperare de cauză, să dea totul în vileag, ceea ce ar însemna distrugerea iremediabilă a candidaturii lui Băsescu! Ce-aş mai rîde…