Potrivit noului Cod Fiscal, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, autorităţile locale pot institui taxe speciale, pe care le pot percepe pentru serviciile publice stabilite prin regulamentele proprii, în afara celor 30 de impozite şi taxe locale reglementate de legea fiscală. Autorităţile locale din România au posibilitatea să decidă atît nivelul taxelor şi impozitelor cuprinse în Codul Fiscal, cît şi condiţiile şi sectoarele de activitate în care pot institui taxe speciale pentru serviciile publice locale. Competenţele consiliilor locale şi judeţene în domeniul fiscal sînt sporite de reglementarea din legea finanţelor publice locale care permite evaluarea necesităţii impunerii unor taxe prin propriile regulamente. Codul Fiscal enumeră categoriile de taxe locale, valabile oriunde în România, şi stabileşte nivelul minim şi maxim al taxelor, diferenţele fiind în funcţie de consiliile locale sau judeţene care impun taxele. Codul Fiscal mai prevede, de asemenea, că impozitele percepute cetăţenilor şi care aduc cele mai substanţiale venituri la bugetele locale sînt impozitele pe clădiri, terenuri şi mijloace de transport. Impozitele pe clădiri se plătesc în două rate, pînă la 31 martie, respectiv 30 septembrie, şi variază în funcţie de rangul localităţii, zonă, suprafaţă, tipul de construcţie şi materialele de construcţie, utilităţile accesibile. Codul Fiscal mai prevede 19 tipuri de taxe pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor şi avizelor. Printre acestea se numără taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, stabilită în funcţie de suprafaţă, autorizaţia de construire pentru locuinţă, reprezentând 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construire, în timp ce autorizaţia de foraj sau excavări însemnă cinci lei pe metrul pătrat. De asemenea, populaţia va plăti o taxă de 3% din valoarea lucrărilor de şantier pentru organizarea unui şantier de construcţii şi 2% din valoarea lucrărilor de construcţie pentru ridicarea unei tabere de corturi, căsuţe sau campinguri. Construirea de chioşcuri, tonete, cabine şi spaţii de expunere pe spaţiul public atrage plata unei taxe de cinci lei pe metrul pătrat construit. Alte taxe locale vizează lucrările de racorduri şi branşamente la reţelele publice de utilităţi, telefonie sau televiziune prin cablu, reprezentînd pînă la 7,5 lei pentru fiecare racord. Se mai percep taxe pentru eliberarea de autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice, pentru autorizarea sanitară, eliberarea de copii heliografice după planurile cadastrale, eliberarea certificatelor de producător. Codul Fiscal mai reglementează norme pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, însemnînd servicii şi afişaj stradal. În cazul serviciilor de reclamă şi publicitate, autorităţile locale percep o taxă cuprinsă între 1% şi 3% din valoarea acestora, iar în cazul afişajului, autorităţile pot decide cuantumul taxei în funcţie de suprafaţă. Organizatorii de spectacole datorează administraţiilor locale taxe de 2% sau de 5%, în funcţie de genul de eveniment. Pentru piese de teatru, balet, operă, operetă, concert, filme rulate în cinematografe, circ, competiţie sportivă, taxa este calculată ca 2% din preţul biletelor, în timp ce pentru alte tipuri de evenimente, taxa este de 5% din valoarea biletelor. Autorităţile locale au dreptul să instituie taxe în unităţile de cazare, intitulată taxă hotelieră, a cărui nivel variază între 0,5% şi 5% din tarifele de cazare şi este hotărît de consiliile locale sau judeţene.