Guvernul a adoptat o serie de completări la legea care permite interceptarea convorbirilor telefonice de către procurori în cazul anchetării unor infracţiuni de terorism şi crimă organizată. Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizează că noile adăugiri aduse legislaţiei au fost determinate de necesitatea rezolvării supraîncărcării serviciilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) cu cauze de importanţă minoră ce ar putea fi investigate şi de procurorii structurilor obişnuite. Dacă pînă în prezent singurii care aveau dreptul să intercepteze telefoanele unor suspecţi erau doar procurorii DIICOT, noua Ordonanţă dă acest drept şi celorlalţi procurori. Reprezentanţii Parchetului General au precizat că interceptarea convorbirii telefonice nu poate fi făcută decît după obţinerea unui mandat de la un judecător. Modificările aduse au rolul de a oferi anchetatorilor mijloacele pentru a face faţă operativ infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism. De asemenea, interceptarea şi înregistrarea comunicărilor dintre două sisteme informatice se face exclusiv prin mandat emis de judecător în aceleaşi condiţii ca şi interceptările convorbirilor telefonice. La sfîrşitul anului trecut, Guvernul a adoptat Ordonanţele de Urgenţă care dau dreptul anchetatorilor de a intercepta convorbiri telefonice, corespondenţe electronice şi elimină confidenţialitatea secretului bancar. Ambele legi nu au primit avizul Consiliului Superior al Magistraturii, deşi prevederile se referă la activitatea magistraţilor. Ordonanţa instituie obligaţia ca instituţiile de credit să furnizeze informaţii de natura secretului bancar, după începerea urmăririi penale împotriva unui client, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti ori, după caz, a poliţiştilor cu autorizarea procurorului. Orice procuror şi orice poliţist abilitat de vreun magistrat în acest sens poate cere date despre conturile bancare, întrucît s-a declanşat urmărirea penală într-un dosar. Alte articole ale respectivelor legi aduc procurorul în stadiul pentru care România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a statuat că procurorul este un agent guvernamental prin subordonarea pe care o are faţă de ministrul Justiţiei, care face parte din Executiv. CEDO a stabilit că procurorul român nu îndeplineşte exigenţele unui magistrat deoarece nu este inamovibil şi nici independent, fiind subordonat atît procurorului ierarhic superior, cît şi puterii Executive, respectiv Ministerului Justiţiei. Astfel, procurorul este subordonat politicului şi nu oferă nicio garanţie de independenţă, obiectivitate şi imparţialitate, fapt cu care actualul ministru al Justiţiei era de acord în perioada în care era liderul unei organizaţii neguvernamentale de apărare a drepturilor omului. Potrivit juriştilor, Ordonanţa privind funcţionarea DIICOT din cadrul Parchetului instanţei supreme încalcă secretul corespondenţei şi secretul bancar. Procurorii DIICOT au dreptul de a solicita băncilor orice date despre conturile bancare ale unei persoane împotriva căreia se apreciază că există “indicii temeinice” cu privire la comiterea unei infracţiuni. Anchetatorilor li se conferă şi dreptul de a urmări sistemele informatice pe perioade de pînă la 120 de zile, prin ordonanţe, prelungite din 30 în 30 de zile. Procurorii DIICOT pot monitoriza, pe o perioadă de 60 de zile, persoane cu ajutorul investigatorilor acoperiţi, colaboratori sau informatori ai poliţiei judiciare. Durata filajelor în teren poate fi extinsă pînă la un an.