O POZIŢIE SURPRIZĂ Serbia a făcut un pas mare spre integrarea în UE, după ce miniştrii Afacerilor Externe au cerut ca ţara să primească statutul de candidat la aderare. Decizia, care trebuie aprobată de şefii de stat şi de guvern din UE la summit-ul de azi, de la Bruxelles, pune Serbia pe făgaşul către aderarea la UE, lăsând în urmă moştenirea anilor 1990, când războaiele balcanice şi pogromurile etnice i-au adus statutul de paria internaţional. Însă, presa internaţională a fost unanimă în a releva că Serbia a obţinut sprijin pentru aderarea la UE, în contextul unei rezistenţe surprinzătoare din partea României, care a întârziat decizia. Poziţia României a luat prin surprindere chiar şi Serbia şi a suscitat critici din partea Germaniei şi altor ţări care au apreciat că nu trebuie ridicate bariere artificiale. Mass media internaţionale mai subliniază că rămâne de văzut la ce fel de UE va adera Serbia, având în vedere actuala criză a blocului.

Oficialii de la Belgrad au părut să fie fost luaţi prin surprindere de demersul României şi nu au avut o reacţie imediată. Surse diplomatice s-au grăbit să comenteze că decizia României de a se opune acordării statutului de ţară candidată la UE Serbiei ar putea avea legătură cu dorinţa sa de a adera la Schengen, dorind astfel să arate Olandei cât de serioasă este în această privinţă. Motivele oficiale arată însă că oficialii români au cerut în ultima clipă garanţii privind drepturile minorităţii vlahe din Serbia. Olanda a investit mult în demersurile Serbiei de aderare la UE, asigurându-se în 2011 că oficialii de la Belgrad îi predă pe principalii acuzaţi de crime de război Tribunalului Penal Internaţional de la Haga. În ultimele zile, au existat zvonuri la Bruxelles că unii membri ai UE ar putea bloca candidatura Serbiei. Lituania, deoarece doreşte locul de preşedinte al Adunării Generale a ONU, pentru care candidează şi Serbia şi Polonia, care a cerut garanţii că oficialii de la Belgrad nu vor coopera strâns cu Rusia. Cu toate acestea, cele două ţări nu şi-au repetat obiecţiile la reuniunea Consiliul miniştrilor Afacerilor Externe.

O COMUNITATE MICĂ Există circa 31.000 de etnici români ce trăiesc în Serbia. Unii membri ai comunităţii de 40.000 de etnici vlahi se consideră de asemenea români, în timp ce alţi vlahi se consideră sârbi. Diferenţa ar fi că românii locuiesc în mare parte în Banat, în nord-estul Serbiei, iar vlahii în estul Serbiei. Anul trecut, România a cerut Serbiei să le acorde etnicilor români care trăiesc pe teritoriul său dreptul la educaţie în limba română şi accesul la slujbe în biserici ortodoxe româneşti. Comisia Europeană (CE) a oferit României o declaraţie specială în care se subliniază că punerea în aplicare a legislaţiei sârbe şi politica faţă de minorităţile naţionale vor fi examinate cu atenţie. Surse de la Bruxelles susţin că România a cerut ca vlahii să fie definiţi ca minoritate românească din Serbia. Preşedintele sârb Boris Tadic, prezent la Bruxelles, a respins obiecţiile României ca neîntemeiate şi a precizat că în cauză este o chestiune legată de drepturile individuale ale omului şi a adăugat că nimeni nu poate fi forţat să se declare ca aparţinând unei anumite comunităţi. Subliniind totodată că Serbia şi România au o lungă tradiţie a relaţiilor de prietenie, Tadic şi-a exprimat speranţa ca instituţiile europene să confirme că ţara sa se află pe drumul cel bun. În opinia sa, în mod obiectiv, Serbia a îndeplinit toate condiţiile, nu numai pentru candidatură, dar şi pentru a se stabili data de începere a negocierilor de aderare.

PĂSTRAREA IDENTITĂŢII NAŢIONALE După placa preşedintelui sârb, preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor din Serbia Radisa Dragojevic a declarat că „nimeni nu are dreptul să le ceară vlahilor să se declare români”. Acesta a subliniat că facţiunea pro-română, care încearcă să tranforme comunitatea vlahă într-una română este mică, fiind reprezentată de numai patru dintre cei 23 de membri ai Consiliului Naţional al Vlahilor. Mai multe asociaţii ale vlahilor din Serbia se plâng însă că nu au drepturi egale cu celelalte minorităţi. „Vlahii nu au oportunitatea de a-şi păstra identitatea naţională, sunt manipulaţi de majoritatea instituţiilor semnificative, inclusiv de stat. De asemenea, nu avem posibilitatea de a ne învăţa limba maternă în şcoli şi de aceea este creată acum limba vlahă”, se arată într-o scrisoare semnată de Partidul Democratic al Vlahilor din Serbia, Asociaţia pentru Apărarea Culturii Vlaho-Române în Serbia Ariadnae Filum, Asociaţia Româno-Vlahilor Traian, Asociaţia pentru Cultura, Limba şi Religia Vlahă Pomoravlje, Asociaţia Dunărea pentru Tradiţia Vlahă şi Iniţiativa Culturală Vlahă Serbia - Centrul pentru Dezvoltare Rurală. Soluţia la acest impas ar fi ca România şi Serbia să semneze un protocol pe minorităţi, neamestecul statului în dreptul românilor de a-şi defini propria minoritate, fiind cea mai importantă prevedere a acestui document.

Imediat după decizia de la Bruxelles, Bor, un canal TV regional, care transmite în estul Serbiei, unde trăieşte majoritatea comunităţii vlahilor din Serbia, a informat că va începe să-şi completeze programele cu subtitluri în limba vlahă autorizată. Ministerul Culturii din Serbia finanţează această iniţiativă.

În România, decizia a suscitat o serie de reacţii. Europarlamentarul PSD Corina Creţu a declarat într-un comunicat că gestul României de condiţionare a accesului Serbiei la UE de recunoaşterea românilor din Timoc „seamănă a şantaj”. La rândul său, preşedintele PSD, Victor Ponta, a catalogat ca fiind “profund incorect” gestul României de a condiţiona aderarea Serbiei la UE de recunoaşterea românilor din Timoc şi crede că nu trebuie să facem Belgradului ce ni se face nouă de către Olanda în chestiunea Schengen.

O CURSĂ CU OBSTACOLE În Serbia, vestea aprobării candidaturii a fost salutată cu satisfacţie, dar nu cu euforie. Aşa cum a arătat experienţa aderării altor state post-comuniste, Serbia se confruntă cu un proces relativ îndelungat de reformă administrativă, judiciară şi economică înainte de a putea fi acceptata în UE. CE a apreciat progresul Serbiei în aceste domenii, în ultimul său raport din octombrie, dar a atras atenţia asupra unor zone în care doreşte să vadă o îmbunătăţire considerabilă, printre care restructurarea economică, întărirea domniei legii şi recunoaşterea drepturilor fundamentale. Şi cel mai important rămâne normalizarea relaţiilor cu Kosovo.