Arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, membru al colectivelor de cercetare din Ulmetum şi Tropaeum Traiani, Liviu Lungu a desfăşurat, în perioada mai - iunie, o nouă campanie de cercetări la cetatea Ulmetum. Membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Dobrogea, Liviu Lungu a acordat un interviu cotidianului "Telegraf", în care a vorbit despre săpăturile arheologice întreprinse, precum şi despre cariera sa de scriitor.

Reporter: Care este istoricul cetăţii Ulmetum?

Liviu Lungu: Din inscripţiile descoperite şi descifrate de cunoscutul arheolog Vasile Pârvan - inscripţii adunate de constructorii incintei tîrzii a cetăţii de pe o arie foarte largă, inscripţii de diferite facturi: plăci de morminte, decrete etc., s-a dovedit existenţa unui sat Ulmetum în prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr. Este de acceptat ipoteza ridicării unei fortificaţii mai tîrziu (în epoca lui Diocleţian - sfîrşit de secol III d.Hr. sau epoca Licinius - Constantin cel Mare?), fortificaţie distrusă, poate, în timpul invaziilor gotice sau în timpul invaziilor hunilor, la sfîrşitul secolului al IV-lea d.Hr. Procopius din Cesareea scrie, pe la 535 d.Hr., că în cadrul politicii de reconstrucţie generală a imperiului, promovată de împăratul Iustinian I, vechea cetatea Ulmetum, care fusese părăsită de puterea imperială "în vechime" şi ajunsese cuib de "tîlhari sclavini", a fost reconstruită din temelii. Dacă vestigiile tîrzii ale cetăţii, în perioada secolului al VI-lea d. Hr., au fost identificate în teren şi fac obiectul cercetării noastre, este încă discutabilă localizarea fazei timpurii a ei, cît şi localizarea satului înfiinţat de Traian prin aducerea de colonişti traci (bessi) şi romani. Abia ridicată (în epoca iustiniană şi cu destule inadvertenţe constructive), cetatea este crunt lovită de barbari - kutriguri, avari şi slavi, etc, în vreo 60 - 70 de ani de existenţă şi este părăsită oficial probabil puţin înainte sau în timpul lui Mauricius Tiberius, sfîrşit de secol VI - începutul secolului al VII-lea d. Hr., cu urme de locuire posterioare.

Rep.: Cînd au avut loc primele cercetări la cetatea Ulmetum?

L.L.: Cel care a iniţiat săpăturile pe şantierul arheologic de la Ulmetum a fost arheologul Vasile Pârvan, în anul 1911. În 2004, arheologii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Zaharia Covacef şi Gabriel Talmaţchi, din colectivul de cercetare condus de Gheorghe Papuc, au reînceput săpăturile la cetate. Eu am ajuns la Ulmetum în anul 2005.

Rep.: Care au fost cele mai importante descoperiri, de-a lungul campaniilor de cercetare, ?

L.L.: Colectivul de cercetare al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie a întreprins, pînă în prezent, campanii de săpături arheologice sistematice la poarta de sud-vest a cetăţii, unde au fost scoase la suprafaţă vestigii ale construcţiilor din fază tîrzie. În secţiunea "magistrală", pornind de la poarta de nord-vest şi ajungînd pînă la latura de sud-est a zidului de incintă, care are rolul de a stabili stratigrafia şi diferitele conjuncturi în cetate, au ieşit la suprafaţă fragmente de ziduri, gropi de provizii şi două morminte de inhumaţie, unul de femeie, cu un inventar bogat şi unul fără inventar. Din studiul obiectelor descoperite în primul mormînt reiese că înhumările ar fi avut loc în secolul al V-lea d. Hr. Defuncţii aparţin populaţiilor ce ocupaseră teritoriul de la nordul Mării Negre. Prezenţa unei necropole într-o porţiune a cetăţii tîrzii, complică mai mult istoria şi aşa vag creionată a aşezării Ulmetum (sat, fortificaţie timpurie, cetate din epoca romană tîrzie), cu problemele localizării satului roman ale cetăţii timpurii. Lîngă cuptoarele de epocă tîrzie, la cîteva zeci de metri, s-au descoperit fragmente ceramice din epoca medievală timpurie. Au fost şi descoperiri întîmplătoare, dar "consistente" - trei morminte elenistice datînd din secolele IV - III î. Hr., făcute în sudul cetăţii, la aprox. un kilometru, lîngă şoseaua judeţeană, care dovedesc existenţa unei necropole din perioada amintită şi, implicit, existenţa unei aşezări rurale geto-elenistice, pînă acum necunoscută.

Rep.: Unde mai desfăşuraţi săpături arheologice sistematice?

L.L.: La Tropaeum Traiani (Adamclisi). Acolo am început săpăturile sistematice în anul 2002, în sectorul C al cetăţii, în spatele bazilicii "Forensis", în ultimele faze de vieţuire ale cetăţii.

Rep.: Cît de interesaţi mai sînt tinerii de arheologie?

L.L.: Interesul este mare, mulţi invitaţi, mulţi autoinvitaţi, puţini aleşi.

Rep.: Cum se îmbină cariera de scriitor cu cea de arheolog?

L.L.: O parte din paginile lucrărilor de pînă acum au fost scrise la Histria, Ulmetum şi Adamclisi, romane ca "Un descălecat", "Asediul cetăţii Licoar" au fost concepute privind, cu sufletul, stepa dobrogeană.