Parcă v-am mai spus gluma cu picioarele gâştei... O voi repeta la sfârşitul acestui editorial, totuşi, pentru că de data asta, indiferent cu ce alte ocazii am pomenit-o, se potriveşte cel mai bine! De aproape un an şi jumătate, Emil Boc strigă ca din gaură de şarpe că avem un stat prea scump, care cheltuieşte sume excesiv de mari cu administraţia, adică bugetarii, motiv pentru care trebuie să facem economii, mai ales când suntem în criză. După nenumărate asemenea declaraţii haiduceşti era cât pe ce să cred că premierul chiar este hotărât să facă dreptate socială. Dar, vorba bancului, primul ministru „una spune şi alta fumează”, chit că nu pare fumător! Trec peste faptul că, în tot acest timp, guvernul s-a îndatorat până peste cap la Banca Mondială, iar FMI-ul ne-a împrumutat cu miliarde de euro, punând aceleaşi condiţii ca şi exigenţele lui Boc, care a băgat mâinile până la cot, simbolic vorbind, în sacul cu bani împrumutaţi, în loc să facă investiţiile promise. Adică a peticit un milion de găuri negre bugetare, în loc să încerce o ieşire din criză prin dezvoltare durabilă pe termen mediu sau lung. Să zicem că asta ar fi „altă pisică în altă traistă”... Revenind, bugetari înseamnă atât muncitorii necalificaţi de la CFR, de pildă, cât şi directorii lor sau puzderia de secretari de stat din ministerul lui Berceanu. Dar sunt o grămadă de alte exemple, de la profesori sau cadre medicale, până la poliţişti sau mai ştiu eu cine. Zis şi făcut! Se adoptă, cu chiu, cu vai, legile „unitare” ale pensiilor şi salariilor, chiar dacă sunt aplicate anapoda, după care se mai şi rectifică bugetul, în „spiritul” austerităţii trâmbiţate. Imediat, majoritatea salariaţilor se trezesc cu salariile reduse, deşi guvernul promisese că nu se va întâmpla aşa ceva, în schimbul creşterii numărului de şomeri! Trecem şi peste „pisica” asta şi intrăm în sezonul grevelor de primăvară... Ceea ce au uitat mulţi dintre noi este faptul că acest anotimp coincide în fiecare an cu încheierea verificărilor la declaraţiile de avere ale persoanelor publice, făcute anterior, prin ianuarie. Şi ce să vezi? Presa descoperă că o sumedenie de miniştri şi funcţionari de stat continuă să aibă venituri umflate, prin prezenţa în diferite consilii de administraţie ale companiilor sau agenţiilor guvernamentale, cumulând mai multe surse de bani ce nu sunt privaţi, ci publici... Exact ca înainte sau chiar mai mult! În fruntea acestor plăcinte „cu răvaş” cine credeţi că se află? Aţi ghicit! Chiar ministrul Sebastian Vlădescu, urmat îndeaproape de fostul ministru de Finanţe, Ionuţ Popescu, cel care făcuse valuri că se jenează de pensia mamei sale... Colac peste pupăză, FMI-ul transmite un mesaj tranşant că toate cheltuielile statului s-au mărit în 2009, în loc să scadă! Cu alte cuvinte, „acarul Păun”, care avea un salariu de vreo şapte milioane de lei vechi, să zicem, s-a trezit cu leafa redusă pentru că avem un „stat prea scump”, iar ministrul şi secretarul de stat şi-au umflat veniturile în continuare, în pofida declaraţiilor haiducului Boc. Asta înseamnă că „amândouă picioarele gâştei sunt paralele, dar mai ales dreptul”! Adică unii sunt mai egali decât alţii...