SUA i-au propus Turciei să participe la un sistem colectiv de apărare antirachetă, destinat să contracareze potenţiale ameninţări venind din partea Iranului, iar Ankara va lua, în curând, o decizie finală pe această temă, dar unii oficiali se tem de furia Iranului, scrie cotidianul “Hürriyet”. “Pentru a lua decizia, trebuie să vedem o poziţie unanimă a NATO pe tema scutului antirachetă şi, în acest moment, nu avem aşa ceva”, a declarat un oficial turc. “Au fost discuţii cu câţiva membri NATO de a include Turcia, Bulgaria, România ca părţi ale acestei arhitecturi adaptive în etape a scutului antirachetă şi dacă ţările vor sprijini instalaţiile şi capabilităţile pentru această arhitectură globală”, a declarat, la 4 septembrie, şeful Statului Major comun al SUA, amiralul Mike Mullen, aflat în vizită în Turcia. Printre ţările pe care Mullen a spus că SUA speră să le atragă în furnizarea unui “sprijin arhitectural” pentru sistemul antirachetă adaptiv se numără România, care în februarie a anunţat că doreşte să găzduiască rachete interceptoare. Discuţiile continuă cu Turcia şi Bulgaria, pentru desfăşurarea unor staţii radar puternice în bandă X.

În ciuda controversatului program nuclear iranian, Turcia este unul dintre cei mai puternici parteneri economici şi comerciali ai Teheranului. Decizia Turciei, un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, de a vota, în iunie, împotriva unor noi sancţiuni impuse Iranului, a nemulţumit Washingtonul. Ankara spune că doreşte o soluţie complet diplomatică şi paşnică pentru disputa nucleară cu Teheranul. Turcia este implicată în efortul de a cumpăra un sistem naţional de apărare antirachetă care să protejeze zonele şi instalaţiile strategice de un eventual atac cu rachete balistice sol-sol. Prima fază a acestui program se estimează că va costa între un miliard şi două miliarde de dolari. În competiţie pentru a câştiga licitaţia deschisă de Turcia sunt Lockheed Martin şi Raytheon din SUA, cu sistemele Patriot Advanced Capability-3 (PAC-3); compania rusă Rosoboronexport, cu rachetele S300; Precision Machinery Export-Import Corp. (CPMIEC) din China, care oferă rachete HQ-9 şi consorţiul franco-italian Eurosam, fabricantul lui Aster 30. Turcia va alege câştigătorul licitaţiei anul viitor. Deosebirea între SM-3, pe de o parte şi PAC-3, rachetele S300, HQ-9 şi Aster, pe de altă parte, este că ultimele pot apăra o zonă specifică şi pot lovi o rachetă balistică ce se apropie, în timp ce SM-3 poate intercepta racheta balistică încă din faza sa ascendentă.