CHELTUIELI URIAŞE Senatorul liberal Varujan Vosganian consideră că votul uninominal a avut consecinţe negative asupra clasei politice. „Votul uninominal, în loc să aducă o îmbunătăţire a vieţii noastre politice, a contribuit la degradarea acesteia. Nicicând nu am fost martori ai trădărilor de tot felul, al negoţului pentru obţinerea de candidaturi şi pentru obţinerea de voturi ca în ultimii patru ani. Nu cred că exagerez spunând că, faţă de listele iniţiale, validate în Parlament, cel puţin 80 de parlamentari s-au mutat de colo-colo, de la un partid la altul, ba chiar, uneori, cu dus-întors“, a declarat Vosganian. El a explicat că partidele politice au acceptat votul uninominal în urma uriaşei presiuni a opiniei publice, a frecventelor campanii de presă şi că, de fapt, nici clasa politică şi nici alegătorii nu erau pregătiţi pentru votul uninominal. „Uninominalul a „reuşit“ câteva lucruri, în primul rând, să scumpească teribil lupta electorală. Cred că faţă de 2004, cheltuielile însumate ale tuturor candidaţilor sunt de patru-cinci ori mai mari“, a mai spus Vosganian. El a precizat că înainte erau două capete de listă, iar acum, practic, fiecare candidat e în fruntea listei, ceea ce necesită cheltuieli suplimentare de imagine.

DECĂDERE Vosganian a precizat că mita electorală, prin personalizarea candidaţilor, a căpătat proporţii considerabile şi s-a diversificat până la hilar. „Candidatul nu livrează alegătorilor idei şi modele de comportament, ci saltele, treninguri, ceasuri electronice din plastic, pantofi, bocanci de iarnă (stângul înainte de alegeri şi dreptul după, numai în caz de câştig, altminteri alegătorul rămâne doar cu ţopăiala), godaci, pui zburaţi etc. Cum bine vă imaginaţi, negoţul electoral este exceptat de la plata TVA“, a mai spus senatorul. El a explicat însă că cea mai tristă consecinţă a votului uninominal este decăderea umană. „Candidaţii nu sunt, adesea, printre liderii politicii locale. Neavând o carieră politică nici în spate, nici înainte, obiectivul lor este acela de a-şi maximiza mandatul. Asta presupune, obligatoriu, situarea de partea puterii“, spune liberalul adăugând că Parlamentul se transformă într-un fel de jgheab care se apleacă spre guvernare şi mulţi parlamentari se lasă să curgă, prin ţevăria ademenelilor ori a şantajelor, de la deal la vale.