Văduva scriitorului rus Aleksandr Soljeniţîn, decedat în urmă cu un an, a anunţat publicarea unui jurnal al soţului ei, care ar trebui să şteargă imaginea acestuia de ”bărbat lipsit de îndoieli”. ”Jurnalul romanului”, pe care scriitorul rus l-a ţinut în timp ce lucra la romanul ”Roata Roşie”, va şterge imaginea lui de bărbat care nu avea niciodată dubii şi care ştia tot ce va urma, a explicat văduva scriitorului. Ea consideră că este extrem de important faptul că soţul ei nu a fost niciodată animat de gîndul publicării acestui jurnal în timp ce îl scria. Un proiect similar a fost deja realizat în SUA, cu acordul scriitorului, iar văduva sa afirmă că o astfel de lucrare era necesară şi în limba rusă. Natalia Soljeniţîn a discutat despre acest proiect la sfîrşitul lunii iulie, cu premierul rus, Vladimir Putin, care l-a vizitat de mai multe ori pe celebrul scriitor, în timpul preşedinţiei sale (2000 - 2008). Actualul preşedinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, la rîndul său, a adus un omagiu celebrului scriitor, pe care l-a definit ca fiind ”un adevărat luptător, care a cunoscut tot felul de încercări grele şi privaţiuni, dar care şi-a păstrat credinţa în oameni”.

O slujbă religioasă a avut loc la cimitirul Donskoi, locul în care scriitorul a fost înmormîntat. Aleksandr Soljeniţîn, care a decedat pe 3 august 2008, la vîrsta de 89 de ani, în urma unei insuficienţe cardiace acute, a jucat un rol istoric, dezvăluind ruşilor şi lumii întregi universul inuman al lagărelor sovietice, pe care le-a denumit ”Arhipelagul Gulag”. Artilerist în timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost arestat în 1945 şi condamnat la opt ani de închisoare pentru că a criticat competenţele de comandant militar ale lui Stalin, într-o scrisoare trimisă unui prieten. Eliberat în 1953, scriitorul a publicat, în 1962, povestea unui deţinut din Gulagul sovietic, ”O zi din viaţa lui Ivan Denisovici”, după ce a primit aprobarea noului lider de la Moscova, Nikita Hruşciov. Alte lucrări ale lui Soljeniţîn, ”Pavilionul Canceroşilor” şi ”Primul Cerc”, au fost tipărite clandestin iar în străinătate, scriitorul a cunoscut un mare succes. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970, dar în 1974, autorităţile de la Moscova i-au retras cetăţenia rusă, expulzîndu-l din URSS. El a locuit apoi în Germania, Elveţia şi SUA, înainte de a reveni în Rusia, în 1994, după destrămarea Uniunii Sovietice. După întoarcerea în ţara natală, el a criticat Occidentul şi evoluţia Rusiei post-sovietice, făcînd apel la reîntoarcerea la valorile morale tradiţionale.