Celebri pentru blana lor roșie distinctivă, urangutanii (Pongo abelii și Pongo pygmaeus) sunt cele mai mari animale arboricole din lume, însă aceste specii de maimuțe antropoide se află în pericol de dispariție, în prezent, în mediul natural rămânând puțin peste 100.000 de exemplare, conform worlwildlife.org. Brațele lungi și puternice încheiate cu palme cu degete puternice, precum și picioarele perfect adaptate pentru viața arboricolă ajută aceste animale, care la maturitate pot depăși 90 de kilograme, să se miște cu ușurință printre crengile copacilor. Aceste animale sunt foarte inteligente și nu mai puțin de 96,4% din bagajul lor genetic este identic cu cel al oamenilor. Există două specii de urangutani, de Borneo și de Sumatra, după localizarea lor geografică. Deocamdată, conform estimărilor, pe insula malaeziană Borneo mai trăiesc aproximativ 104.700 de urangutani, în timp ce în Sumatra există o populație puțin mai mare de 14.000 de indivizi.

Numele acestor animale, urangutan, înseamnă "om din pădure" în limba malay. În pădurile tropicale de la altitudine mică din Borneo și Sumatra urangutanii trăiesc vieți solitare. Hrana lor constă în fructe sălbatice, precum litchi, mango și smochine, și ei sorb apa acumulată în scorburile copacilor. Urangutanii sunt considerați "grădinarii" pădurilor pentru că îndeplinesc un rol vital în dispersia semințelor în habitat. Urangutanii își construiesc cuiburi din vegetație între crengile copacilor, în care dorm noaptea și se odihnesc în cursul zilei. Unii masculi adulți au pomeții obrajilor foarte proeminenți, denumiți flanșe. Un mascul fără flanșe arată ca o femelă adult. În cadrul unui fenomen biologic unic în lumea primatelor, un mascul fără flanșe se poate transforma într-unul cu flanșe, din cauze și pentru motive încă necunoscute pe deplin.

Cele două specii de urangutani, de Borneo și de Sumatra, diferă foarte puțin morfologic și comportamental. Amândouă speciile au blana roșie caracteristică, însă urangutanii de Sumatra au părul facial mai lung. De asemenea, urangutanii de Sumatra dezvoltă legături sociale mai apropiate decât verii lor de Borneo. De cealaltă parte, urangutanii de Borneo sunt mai dispuși să coboare din copaci și să se aventureze la sol, pe distanțe scurte. Ambele populații însă se confruntă cu un declin puternic. În urmă cu un secol, în pădurile Asiei trăiau, în total, peste 230.000 de urangutani, în timp ce în prezent numărul lor a scăzut cu mai mult de jumătate.

Rata reproductivă extrem de scăzută a acestor animale le face extrem de vulnerabile. Femelele nasc un singur pui o dată la 3 - 5 ani și astfel cele două specii de urangutani au nevoie de perioade mari de timp pentru a se reface. Cu o populație de 104.700 de indivizi, urangutanii de Borneo sunt trecuți în rândul speciilor în pericol de dispariție, în timp ce verii lor din Sumatra, cu o populație în mediul natural mai mică de 7.500 de indivizi, sunt în pericol critic de dispariție. Urangutanii sunt ținte ușoare pentru braconieri pentru că sunt mari și se mișcă încet. Aceste primate sunt ucise pentru carne sau pentru că pătrund în zone agricole și distrug recolte, atunci când nu mai găsesc hrană în pădurile pe care le populează.

Femelele sunt de obicei mai vânate decât masculii. Când sunt prinse cu pui, aceștia din urmă sunt păstrați sau vânduți pe post de animale de companie. Traficul cu animale rămâne o problemă majoră cu care se confruntă cele două specii de urangutani. Se crede că, pentru fiecare urangutan care ajunge viu pe piețele negre din Taiwan, alți 3 - 5 urangutani mor până ajung să fie comercializați. În Indonezia urangutanii sunt doriți pe post de animale de companie, iar în Kalimantan sunt comercializate craniile acestor primate.

Habitatul singurelor maimuțe antropoide din Asia dispare rapid sub drujbe pentru a face loc plantațiilor pentru obținerea uleiului de palmier. Defrișările ilegale din arii protejate rămân, de asemenea, un pericol mortal pentru aceste animale dependente de arbori pentru a trăi. În prezent peste 50% dintre urangutanii rămași trăiesc în zone forestiere neprotejate, vulnerabili în fața defrișărilor, braconajului și altor activități antropice.