Adevărate gheto-uri. Africa riscă să fie invadată de oraşe-gheto-uri, din cauza creşterii rapide a populaţiei, ce pune presiune asupra resurselor naturale şi economiei, susţine ONU. Populaţia Africii a depăşit deja un miliard de oameni, iar, până în 2050, numărul se va dubla. Şi numărul oamenilor care vor locui în oraşele africane se va tripla, iar astfel, continentul care avea doar 500.000 de locuitori în mediul urban va avea 1,3 miliarde de orăşeni până în 2050.

Raportul ONU cere statelor africane să îşi organizeze mediul urban mai bine, astfel încât să împiedice transformarea lui în oraşe-mahala şi să evite formarea unor zone extrem de sărace şi lipsite de resurse pe teritoriul continentului. Cairo este cea mai aglomerată zonă urbană a Africii, cu 11 milioane de locuitori, însă ONU a avertizat că până în 2015, va fi întrecut de Lagos, care va avea circa 12,4 milioane de locuitori. Până în 2020, Kinshasa va deveni al doilea cel mai mare oraş din lume, iar Luanda al patrulea, cu o populaţie ce va ajunge la opt milioane de locuitori până în 2040. Raportul arată că vor exista probleme importante legate de accesul populaţiei la apă şi alimente, în special din cauza impactului pe care schimbările climatice îl vor avea pe continent.

Insule de căldură. Schimbările climatice provoacă mari probleme şi orăşenilor de pe continentul nord-american. Mărimea şi ritmul de dezvoltare al marilor oraşe din nord-estul SUA au contribuit la transformarea lor în adevărate “insule de căldură”, potrivit cercetătorilor NASA. Vara, temperatura de la nivelul solului în oraşele din regiunea de nord-est este cu 7-9 grade Celsius mai mare decât a zonelor rurale din împrejurimi. Fenomenul care duce la creşterea temperaturilor în oraşe precum Boston, Philadelphia şi Washington se numeşte efectul insulei de căldură urbană. S-au comparat 42 de oraşe din regiunea de nord-est a SUA şi s-a demonstrat că modelul de dezvoltare al unui oraş poate avea un impact semnificativ asupra caracterului lui de insulă de căldură. Astfel, oraşele dezvoltate, cu o densitate mare a populaţiei şi cu zone urbane compacte au şanse mai mari de a produce insule de căldură decât oraşele mai puţin dezvoltate.

Noul studiu, care leagă modelele de dezvoltare de insulele de căldură, face parte din încercarea oamenilor de ştiinţă de la Goddard Space Flight Center al NASA de a analiza acest fenomen la nivel global. Analiza arată că cele mai mari oraşe au, în general, cele mai puternice insule de căldură. Paradoxal, oraşele situate în zone împădurite, precum cele din nord-estul SUA, au insule de căldură mai puternice decât oraşele din zone cu vegetaţie redusă. Metoda folosită pentru a compara oraşele include hărţi şi temperaturi de la nivelul solului obţinute cu ajutorul sateliţilor NASA. Dezvoltarea produce insule de căldură, înlocuind vegetaţia cu asfalt, clădiri şi infrastructură. Acest lucru limitează capacitatea de transpiraţie a plantelor, un proces ce le ajută să îşi răcească frunzele şi care duce la scăderea temperaturii aerului. Infrastructura închisă la culoare, cum ar fi acoperişurile negre, creşte capacitatea oraşelor de a absorbi şi de a reţine caldura. Şi căldura generată de automobile, fabrici şi locuinţe are un aport important la formarea insulelor de căldură.