Deși urșii din specia panda uriaș sunt în prezent mai numeroși, arealul în care trăiesc aceste animale este mai mic și, mai ales, mai fragmentat în comparație cu situația existentă în urmă cu 30 de ani, fapt ce cauzează "un risc sporit" de extincție locală a micilor grupuri izolate, potrivit unui studiu publicat luni, informează AFP.

În 2013, acest areal a scăzut cu 1,7% în raport cu 1988, dată la care urșii panda erau incluși în categoria animalelor în pericol de dispariție de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN), se afirmă într-un studiu apărut în revista „Nature Ecology & Evolution“. În 2016, ursul panda a trecut de la categoria "în pericol" de pe lista roșie întocmită de UICN în categoria "animalelor vulnerabile", ceea ce înseamnă că această specie este în continuare amenințată, dar evoluția ei urmează o traiectorie pozitivă. Potrivit unui recensământ național realizat de China din 2011 până în 2014, un număr de 1.864 trăiesc în natură. În 1988, numărul animalelor care trăiau în sălbăticie era de 1.216.

Evaluarea UCIN "este bazată aproape în exclusivitate pe numărul" de urși panda, "ignorând amenințările emergente", au avertizat totuși anumiți oameni de știință.

"Există multe vești bune pentru panda - populația lor crește, o parte mult mai mare a habitatului lor este protejată, despăduririle s-au oprit", a declarat pentru AFP unul dintre autorii studiului, Stuart Pimm, profesor la Universitatea Duke din orașul american Durham. "Există însă și vești proaste: habitatul ursului panda este mult mai fragmentat decât era în trecut și spațiile mici rămase izolate nu pot să adăpostească populații viabile", a adăugat același cercetător.

Urșii panda trăiesc în șase zone muntoase, fiind repartizați în 30 de grupuri izolate, dintre care 18 numără cel mult 10 indivizi. Aceste mici grupuri se confruntă cu "un risc ridicat de extincție", au avertizat oamenii de știință. "Concluziile noastre alcătuiesc un tablou mai complicat, care ne pune în gardă împotriva oricărei forme de autosatisfacție", au transmis autorii studiului. "Despăduririle în scopuri comerciale au reprezentat activitatea care a fost cel mai nocivă pentru urșii panda", potrivit cercetătorilor. Înființarea unor rezervații naturale începând din anii 1960 a permis reducerea "într-o manieră semnificativă" a pierderii habitatelor, însă alte amenințări continuă să existe la adresa urșilor panda.

Aceste animale trăiesc în una dintre regiunile cele mai afectate de seisme din China. Acele cutremure de pământ "au distrus zone mari din habitatul lor". Potrivit cercetătorilor, 71,1% din pierderile de habitat constatate între 2001 și 2013 pot fi imputate seismului care a devastat provincia Sichuan în 2008. Amenajarea de drumuri reprezintă de asemenea "un factor important pentru pierderea habitatului și apariția fragmentării". Or, constată autorii studiului, "densitatea drumurilor era de 2,7 ori mai mare în 2013 în comparație cu anul 1976".

Turismul reprezintă o altă amenințare la adresa urșilor panda. Modificările climatice ar putea la rândul lor să modifice repartiția și cantitatea speciilor de bambus cu care se hrănesc urșii panda. Cercetătorii doresc înființarea unor "coridoare" naturale care vor permite conectarea populațiilor izolate și vor să sporească suprafețele pe care se află rezervațiile naturale.