Confruntaţi cu problema supravieţurii într-un habitat din ce în ce mai redus din cauza intruziunilor antropice şi a încălzirii globale care duce la topirea calotelor glaciare pe care îşi vânau prada, în rândul urşilor polari a început să fie semnalat din ce în ce mai frecvent fenomenul canibalismului. Ca ultim refugiu împotriva morţii prin înfometare pentru un individ din cadrul unei specii ameninţate, canibalismul înseamnă şi un pas în plus spre dispariţia speciei, aşa cum se poate vedea într-o serie de fotografii realizate la Hudson Bay, din Canada, ce prezintă un mascul care a ucis un pui şi apoi îl mănâncă. Cazurile de masculi care ucid pui nu sunt rare în rândul urşilor, aceştia obişnuind să ucidă puii ce nu le aparţin pentru ca femela să intre mai repede în călduri şi să se împerecheze din nou. Însă, puii ucişi erau canibalizaţi extrem de rar.

Principala hrană pentru urşii polari este reprezentată de foci, pe care le vânează de pe banchiza polară, unde aceste mamifere acvatice ies pentru a se odihni si pentru a se reproduce şi a-şi naşte puii. Însă, topirea calotelor glaciare din cauza creşterii temperaturilor medii globale duce la dispariţia acestor terenuri de vânătoare, urşii fiind nevoiţi să rămână pe uscat şi să înfrunte perspectiva înfometării. Dacă în timpul verilor hrana este mai diversificată, odată cu apropierea iernii, urşii polari au nevoie de un surplus de hrană bogată în proteine şi mai ales grăsimi, pentru a-şi asigura necesarul supravieţuirii în noaptea polară. Deşi excelenţi înotători, mulţi urşi polari au fost găsiţi înecaţi pentru că sunt obligaţi să parcurgă înot distanţe din ce în ce mai mari, până la epuizare, în căutarea hranei. Conform organizaţiei pentru protecţia urşilor polari Manitoba Conservation, cazurile de canibalism la urşii polari existau şi înainte, însă erau extrem de rare, existând date despre unul sau două astfel de cazuri. În anul acesta, până în prezent, au fost semnalate nu mai puţin de nouă astfel de cazuri de canibalism.