PROCEDURA PARLAMENTARĂ, UITATĂ Premierul Emil Boc a cerut Opoziţiei, vinerea trecută, să renunţe la propunerea legislativă cu privire la confiscarea averilor care nu pot fi justificate şi să adopte varianta Guvernului. Reacţia la o astfel de cerere nu a întârziat să apară. Preşedintele PSD, Victor Ponta, l-a anunţat pe premier că USL nu are de gând să-şi retragă din Parlament propunerea legislativă: “Probabil că Boc, de când e prim-ministru, a uitat care e procedura parlamentară. Atunci când există două proiecte la Parlament, ele se discută în paralel la Comisia juridică şi rămâne unul singur. Probabil că va rămâne al lor, ei având majoritatea. Dacă se va considera că al lor e mai bun, foarte bine - îl votăm fără nici o problemă”. El a mai menţionat că, deocamdată, proiectul Guvernului nu există, nu este trimis la Parlament. După ce USL a depus în Parlament proiectul cu pricina, a apărut şi o propunere de variantă a Executivului.

CINE DEMONSTREAZĂ ILEGALITATEA UNEI AVERI? Proiectul ăsta cu privire la confiscarea averilor ilicite a stârnit multe discuţii. Până acum, proiectele ratate de pedelişti i-au tras în jos în sondaje, grevându-le viitorul politic. Problema de fond este cine demonstrează ilegalitatea unei averi. Într-un stat de drept, această probă trebuie s-o facă acuzatorul. În Constituţia lui Băsescu, lucrurile erau inversate. Principiile de drept ale oricărui stat democratic stabilesc că procurorii au datoria de a demonstra că o avere este ori nu ilicită. Sarcina probei, în lumea democratică, revine acuzatorului, nu celui acuzat. Cum poate fi definit un stat în care prezumţia de nevinovăţie era pe cale să fie eliminată, toţi cetăţenii fiind transformaţi în infractori potenţiali şi obligaţi să demonstreze ei, la cheful oricărui organ legiuitor, dacă tot ce au prin casă şi prin curte este dobândit în mod legal? Sau cum poate fi definit un stat care interzice oamenilor să-l dea în judecată, atunci când le fură efectiv din salarii, pensii şi alte drepturi băneşti? Poate ne răspund Băsescu & Co.