Societățile contemporane din estul Europei încearcă din răsputeri să treacă peste moștenirea grea a comunismului, dar nimeni și nimic nu le facilitează parcursul. Falși profeți în chip de lideri politici de multe ori conduc pe un drum paralel cu nevoile, drepturile și libertățile cetățeanului de rând. 2013 a fost un an al protestelor. De la manifestațiile din parcul Gezi, de la Istanbul, la Kiev, în Ucraina, în Georgia și în Serbia, mișcările protestatare au exprimat nemulțumirea profundă a societății, dar au indicat și disprețul puterii față de omul de rând. Săracele țări bogate sunt încă sub influența zidului care desparte puterea de cetățean.

UN LIDER DETURNAT Islam Abduganiyevich Karimov a crescut într-un orfelinat din Samarkand, unde a fost lăsat de la naștere. A avut o copilărie grea, cu multe privațiuni, fiind cel mai bun exemplu al grijii pe care regimul comunist din Uniunea Sovietică o arăta pentru cei care intrau în viață de pe poziții defavorizate. Legenda spune că a fost un elev model și a avut șansa de a merge la facultate, unde a studiat Științe Economice și Inginerie. Acolo și-a cunoscut soția, pe Tatiana Akbarovna. Se spune că cei doi au un mariaj model, singurele lor probleme părând a fi cele două fiice, Gulnara și Lola.

Cu siguranță că disputele și ambițiile în care s-au întrecut ani la rând fiicele sale sunt greu de înțeles pentru orfanul crescut în sărăcie lucie. Dacă Gulnara a preferat să urmeze o carieră similară părinților săi și a studiat Științele Economice, sora sa mai mică a preferat să îmbrățișeze cauza celor defavorizați. Lola are studii umaniste și este, aparent, copia altruistă a surorii mai mari, patronând cele mai mari fundații caritabile din țară, precum „You are not alone”, Republican Social Children's Fund și Republican Center for Social Adaptation of Children, care au ca obiectiv ajutarea orfanilor și a copiilor cu dizabilități sau provenind din familii destrămate sau sărace.

UN STAT, AFACERE DE FAMILIE Este un paradox, dacă nu o mare ironie, ca mezina președintelui să dea o mână de ajutor celor săraci, pentru că orice guvernare trebuie să aibă în atenție bunăstarea cetățenilor săi. Lola trăiește într-o reședință de lux din Elveția, pentru a-și putea îndeplini mai bine prerogativele de ambasador la UNESCO al țării sale.

Pentru mulți, Uzbekistanul este cea mai mare afacere de familie din lume. Familia Karimov deține conturi babane în mai toate paradisurile fiscale din lume. Scott Horton, editor al publicației americane „Harper's”, consideră Uzbekistanul drept unul dintre cele mai barbare regimuri din lume, profund corupt, și estimează averea controlată de familia Karimov la circa trei miliarde de dolari. La un moment dat, aceasta a început să facă importante investiții în afara țării, iar în vremurile ei de glorie, Gulnara Karimova a achiziționat importante proprietăți în Elveția, Franța, Italia, Spania și în Emiratele Arabe Emirate. Regimul Karimov a făcut însă investiții împortante și la Tașkent. De exemplu, peste un miliard de dolari a costat Palatul Forumurilor, un spațiu multicultural și expozițional, cu dotări tehnice de ultimă generație.

RESURSE MULTE, DAR PENTRU PUȚINI După destrămarea Uniunii Sovietice, Uzbekistanul, cu importante resurse de gaze naturale, aur și alte minerale, era raiul pentru mulți investitori străini. Reformele economice din anii ’90 au făcut posibile privatizările și investițiile de capital, dar de această bunăstare nu prea se bucură oamenii de rând. Doar 5,5% din populație controlează resursele și marile afaceri. În afara zăcămintelor, Uzbekistanul este un producător important de bumbac și furnizor de fructe și legume pentru regiune. Prin Gulnara, familia Karimov a creat un adevărat imperiu financiar cu companii de telecomunicații, firme de taxi, participații la bănci, fabrici de ciment, agenții de turism, firme importatoare de echipamente medicale și medicamente. Familia Karimov controlează cea mai mare parte a exporturilor de gaze și are contracte cu Gazprom. Iar Gulnara Karimova nu uită nici de hobby-urile sale, creația vestimentară și de bijuterii. În telegramele date publicității de WikiLeaks se vorbește și despre relatări că Gulnara s-ar fi dedat și la metode demne de grupările interlope, precum spionajul industrial, șantaj, luări de ostatici și chiar asasinate la comandă, dacă i se părea că interesele afacerilor sale erau periclitate de localnici sau de oameni de afaceri din străinătate. Cu toate atributele acestui portret, totuși, pe internet a fost declanșată o campanie pentru eliberarea ei.

Autoarea întrerupe această serie timp de două săptămâni, timp în care pornește într-o nouă excursie de investigație în Balcanii de Vest. Cei 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului au povești fascinante, uneori cutremurătoare, prin aparenta lipsă de progres în „tehnicile” de adoptare a democrației.