Aprinderea candelelor, a lumânărilor sau a tămâii reprezintă unele din practicile des întâlnite în lumea creştină. Multă lume săvârșeşte aceste obiceiuri, fără a ști însă de unde provin ele. Preotul paroh de la Biserica „Sfinții Îngeri“ din Constanța (Capela Militară), părintele Nicușor Morlova, ne-a explicat care este, de fapt, semnificația acestor gesturi liturgice, săvârşite atât de preoţi în biserică, cât şi de credincioşi în casele lor. Potrivit preotului, obiceiul de a aprinde lumânări, candelă și tămâie reprezintă, de fapt, un gest simbolic, care însoțește rugăciunile credincioșilor. Ceea ce contează însă cu adevărat este rugăciunea. ”Rugăciunea e dialogul nostru permanent cu Dumnezeu, care se realizează în anumite momente ale zilei, deși ar trebui să devină permanent. Pentru a ne ruga cu dăruire maximă, ne putem folosi de aceste elemente - candele, lumânări sau tămâie. De aceea ele sunt utilizate și în slujbele bisericești, pentru a fi introduși în această stare de rugăciune și pentru a ne concentra cu trup și suflet la rugăciune”, a explicat părintele Nicușor Morlova. Cu alte cuvinte, aceste obiecte nu sunt magice și nu pot face minuni, cum poate ar crede unii, însă au menirea de a ne duce cu gândul la Dumnezeu. ”Dacă nu sunt însoțite de rugăciune, sunt practici golite de conținut. În tradiţia populară, spre exemplu, există credința că tămâia alungă diavolul. De fapt, rugăciunea îl alungă pe diavol, care este deranjat de faptul că noi avem o comuniune cu Dumnezeu”, a mai spus preotul. Aceste ritualuri sunt preluate încă din Vechiul Testament. ”Totodată, în Biblie, Dumnezeu este descris prin două aspecte - iubire și lumină. Și convertirea Sfântului Apostol Pavel a avut loc tot prin experiența mistică a unei lumini”, potrivit preotului paroh al Bisericii „Sf. Îngeri“. Tocmai pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, creştinii mai aprind lumânări, candele și tămâie. În popor se mai spune că e bine să ții candela mereu aprinsă, sau măcar seara și ori de câte ori se roagă. De asemenea, creștinii ortodocși aprind candela în zilele de sărbătoare, începând cu seara din ajunul sărbătorii respective.