Conform datelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), cea mai importantă vaccinare a nou născuţilor o constituie cea împotriva tuberculozei. Potrivit coordonatorului Programului Naţional de Combatere a Tuberculozei (PNCT) din România, conf. univ. dr. Constantin Marica, încă de la naştere, nou născuţii încep să fie vaccinaţi în maternităţi. „Vaccinul împotriva tuberculozei asigură o protecţie de 30 şi pînă la 80%. Dacă nou născuţii nu ar fi fost vaccinaţi încă din primele zile de viaţă, ne-am fi confruntat cu foarte multe decese în rîndul copiilor cu vîrste cuprinse între 0 şi un an”, a explicat coordontorul PNCT. Medicii susţin că tuberculoza este o maladie infecţioasă periculoasă care, în cazul nedepistării la timp şi tratării inadecvate, poate duce la pierderea capacităţii de muncă, invaliditate şi deces. Cel mai frecvent, tuberculoza afectează plămînii (tuberculoza pulmonară), dar poate afecta şi alte organe (tuberculoza oaselor şi articulaţiilor, tuberculoza renală, tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici, tuberculoza aparatului uro-genital, tuberculoza pielii, a ochilor etc.). În majoritatea cazurilor, tuberculoza este transmisă pe cale aeriană de la bolnavul cu tuberculoză pulmonară contagioasă, care elimină micobacteria tuberculozei. Sursa principală de infecţie o constituie sputa bolnavului care răspîndeşte în aer microparticulele bacilifere eliminate prin tuse, strănut, vorbire şi scuipat. Acestea, împreună cu aerul inspirat, pătrund în plămînii persoanelor sănătoase, provocînd tuberculoza. Persoana sănătoasă poate fi contaminată cu tuberculoză în încăperi aglomerate, neventilate, în care se află un bolnav de tuberculoză pulmonară contagioasă. Pneumoftiziologii susţin că orice persoană poate fi infectată cu tuberculoză, indiferent de statutul social şi situaţia materială.