Nu sînt la curent cu toate bîrfele şi jocurile de culise, pentru că PRM-ul nu m-a preocupat niciodată, nici măcar ca un caz de patologie politică, dar am urmărit, la modul general, dacă pot spune aşa, informaţiile care au circulat în presă despre mişcările recente din acest partid. După modesta mea opinie, pentru Corneliu Vadim Tudor, toate semnalele ce se învîrt astăzi în jurul PRM-ului reprezintă avertismentul că asistăm la începutul sfîrşitului, indiferent în ce variantă se va consuma deznodămîntul.

Acum 18 ani, cînd controversatul scriitor Eugen Barbu, astăzi dispărut dintre cei vii, împreună cu comilitonul său literar, C.V. Tudor, fondau Partidul România Mare, cu sprijinul (ce ironie a sorţii!) primului ministru de atunci, anume Petre Roman, nimeni nu bănuia că această formaţiune politică, prin intermediul oficiosului săptămînal cu acelaşi nume, va adăuga un nou capitol la un fenomen pe care îl putem numi, folosind titlul unei cărţi legendare a lui Borges, „Istoria universală a infamiei”… Da! Această formaţiune politică şi revista „România Mare” au împroşcat cu noroi, vreme de aproape două decenii, pe oricine, oricînd, oricum, în condiţiile în care aveau cea mai mare densitate de securişti pe metru pătrat politic. Mi-ar lua prea mult timp să explic prin ce „minune” acest partid a ajuns în Parlament şi a supravieţuit pînă astăzi. Iată, însă, că a venit şi momentul adevărului, atît pentru PRM, cît şi pentru Corneliu Vadim Tudor.

Nu mă interesează care va fi rezultatul final al tratativelor dintre Gheorghe Funar şi Partidul Conservator. În schimb, m-ar amuza un examen clinic asupra cadavrului politic al PRM şi a liderului său, astăzi fantomatic. Vadim a refuzat deja „fuziunea prin absorbţie” cu PC, insultîndu-i pe conservatori în stilul său caracteristic. Ce poate să urmeze? Dacă va continua negocierile, Funar va fi exclus, dar mă întreb cîţi peremişti îl vor urma? Aşa cum arată sondajele, PRM nu va intra în viitorul Parlament sau va avea 2-3 reprezentanţi „uninominali” gen Oana Zăvoranu. Ce va face seniorul Lucian Bolcaş? Se va sinucide politic împreună cu liderul său? Care va fi reacţia filialelor din teritoriu? Va avea cineva curajul sau potenţa politică să îl dea jos pe Vadim de la conducerea PRM? Indiferent ce răspunsuri vor primi toate aceste întrebări (deşi lista interogaţiilor este mult mai lungă), după viitoarele alegeri cred că PRM va ajunge cam ca şi PNŢ-CD, iar şeful său de azi va deveni un marginalizat politic, acuzat că a distrus partidul, adică n-a ştiut ce să facă, timp de 18 ani, cu jucăria pe care i-a dăruit-o o conjunctură politică favorabilă. Numai că norocul, uneori, se mai întoarce şi împotriva ta, dacă nu-l foloseşti cum trebuie!

Altfel spus, lui Vadim şi PRM-ului său li se va potrivi de minune versul regretatului Mihai Ursachi, dintr-un poem memorabil: „Un om din Tecuci avea un motoraş, dar nu i-a folosit la nimic”…