Ca orice partid mare aflat la guvernare, PD-L se confruntă cu frământări interne serioase. Chestiunea identităţii şi cea a resurselor umane par să fie subiectele cele mai pasionale. Fără să avem vreo luare de poziţie oficială din partea singurului şi adevăratului conducător al partidului - este vorba, evident, despre Traian Băsescu - nu putem decât să presupunem taberele şi persoanele care-şi reglează acum conturile.

Cel mai vizibil conflict este cel între aşa numita aripă de „intelectuali” şi ramura „greilor bătrâni” membri de partid. Cristian Preda, Monica Macovei şi Sever Voinescu sunt nemulţumiţi de modul în care se iau deciziile în PD-L. Adică într-un cerc restrâns, format din oameni care controlează decizia politică, numirile în zona guvernamentală şi, nu în ultimul rând, fondurile foarte grase ale unei formaţiuni de guvernământ. Cei mai vizaţi de aripa menţionată sunt Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu. Aceştia contează din 1990 încoace, pe diferite funcţii, având o influenţă covârşitoare în toată activitatea PD-L. Nu-mi imaginez că după 20 de ani de eforturi susţinute, de fotolii importante de miniştri sau parlamentari ocupate, cei trei grei şi alţii ca ei se vor da pur şi simplu la o parte. Deşi averea lor impresionantă, de câteva sute de milioane de euro, i-ar putea transforma uşor într-o ţintă extrem de vulnerabilă într-o dezbatere pe această temă, Videanu-Blaga-Berceanu au toate atu-urile să câştige această confruntare internă. Cum se spune în popor, ei au halit la micul dejun mulţi porumbei firavi precum Voinescu sau Preda. Lunga lor carieră i-a transformat în vulturi pleşuvi, ce nu scapă niciun prilej de a-şi demonstra puterea. Un singur element surpriză le poate strica acestor politicieni influenţi calculul. Ipoteza potrivit căreia în spatele revendicărilor ce-l au portdrapel pe Cristian Preda să fie chiar Traian Băsescu. Europarlamentarul PD-L este un fost consilier prezidenţial, e un fan declarat al preşedintelui şi pare să creeze un curent nou fără să fie deranjat de vreun reproş de la nivel înalt. Dacă adevăratul lider al PD-L s-a hotărât peste noapte să scape de cei care au devenit incomozi prin forţa lor politică şi financiară, atunci bătălia capătă alte conotaţii. E foarte interesant de văzut dacă se va apela şi la faimoasa dosariadă, controlată prin instituţiile de forţă de preşedintele Băsescu. Cazul primarului de Râmnicu-Vâlcea, Mircia Gutău, arestat zilele trecute pentru corupţie, ar putea fi un semnal serios pentru cei care consideră că forţa din teritoriu este de ajuns pentru a te menţine la centru. E o dispută mai mult decât interesantă. Şi PSD, în perioada 2001-2004, a trecut printr-o chestiune similară. Spre sfârşitul guvernării, Adrian Năstase i-a eliminat de la vârful PSD pe toţi fidelii lui Ion Iliescu. Reverberaţiile acelui proces revanşard nu s-au încheiat nici azi în formaţiunea de stânga.

Un alt prilej de tensiune în interiorul PD-L este o temă ceva mai veche. Frustrarea acumulată de vechii membri ai PD, care au fondat partidul în 1992, împotriva aripii liberale condusă de Theodor Stolojan. Niciodată n-a fost vreo dragoste între ei. Traian Băsescu le-a impus cu forţă celor din PD fuziunea cu fostul PL-D. Acum, când se discută despre doctrina populară şi redenumirea partidului, lideri importanţi precum Sorin Frunzăverde declară deschis că aripa liberală este inutilă şi incompatibilă cu actuala orientare doctrinară al PD-L.

Nu ştiu dacă Traian Băsescu va reuşi să ducă reforma partidului său fără turbulenţe serioase. Provocarea pe care şi-a lansat-o este una complicată. PD-L este acum o formaţiune mare, plină de orgolii personale şi dorinţe de răfuială între anumiţi lideri.

Oricum, liderului spiritual îi plac provocările şi conflictele. Cu siguranţă, acum priveşte cu plăcere la spumele pe care le fac unii din PD-L din cauza valurilor declanşate chiar de el.