În lumina evenimentelor politice petrecute în ultimele zile, nu numai la noi acasă, ci şi pe alte meridiane, se poate spune că, într-adevăr, peste Europa bate un vânt al schimbării, chiar dacă acesta nu este, în toate cazurile, de stânga!

Dacă ar fi să facem un scurt inventar, constatăm că Franţa are un nou preşedinte, de data asta socialist, după ce dreapta franceză a monopolizat această funcţie timp de 17 ani, constatăm în egală măsură, că Olanda se pregăteşte de alegeri anticipate, după demisia controversatului cabinet ce a refuzat intrarea României în spaţiul Schengen, mai constatăm că, în urma alegerilor generale din Grecia, care au avut loc în aceeaşi zi cu cele prezidenţiale din Franţa, în parlamentul elen au intrat partide de extremă dreaptă, ba chiar, în premieră postbelică absolută, o formaţiune politică neonazistă, şi, în fine, la Bucureşti s-a schimbat guvernul... E o listă destul de lungă şi suficient de surprinzătoare! Dintr-o asemenea perspectivă, noul guvern Ponta, ce a fost omologat ieri de parlamentul românesc, se înscrie în suita generală a schimbării politice care traversează Europa, cu un evident accent social-democrat, în pofida excepţiei pe care o reprezintă cazul Greciei. Dar ce înseamnă asta?

Probabil, faptul că intrăm într-o nouă epocă, pe care o sperăm cu toţii mai bună. Şi mai înseamnă ceva, cum bine a remarcat Călin Popescu Tăriceanu într-un drept la replică din plenul parlamentului, ieri, înainte de votul final: Ieri a fost ultima zi din „mandatul de premier” al lui Traian Băsescu... Să dea Dumnezeu, aşa să fie!