PNL a mai pierdut doi parlamentari. Sau poate că, altfel spus, a scăpat de alţi doi fripturişti… PD-L s-a transformat într-un aspirator de trădători de partid. Curând, când nu va mai avea ce să le ofere amatorilor de chilipiruri politice, o să pocnească precum un bostan obez. Racolarea politicienilor care pot fi daţi uşor la întors se face pe două căi, PD-L şi grupul independenţilor lui peşte prăjit. Cu sau fără parlamentarii fugari, viaţa merge înainte, chiar dacă PNL şchioapătă din anumite puncte de vedere. În filiala judeţeană, la Constanţa, este linişte. Se prea poate ca, după sărbătorile pascale, unor liberali să le fi căzut greu drobul de miel şi celelalte specialităţi tradiţionale. În perspectiva viitoarelor alegeri de partid este de aşteptat ca principalii actori să iasă la bătaie. Până acum, am avut parte de declaraţii la foc mocnit. Cei care, în diverse ipostaze, şi-au anunţat candidatura, fără a se erija în mari favoriţi, au făcut acest lucru în limitele bunului simţ. În ce priveşte agitaţia electorală, peisajul PD-L diferă de cel al PNL, pedeliştii fiind extrem de agitaţi şi de virulenţi. Practic, caftul pentru putere a fost declanşat, după cum am mai scris, încă din vara anului trecut, când s-au organizat câteva diversiuni menite să-l scoată din joc pe Mircea Banias. Confruntările dintre grupurile rivale s-au înteţit în ultima vreme. “Cine nu e cu noi, îl îngropăm cu lopata!” Aşa pare să sune sloganul de luptă al celor care vor să-l dea jos cu orice preţ pe actualul preşedinte. Ca atare, orice intrus care intervine în această dispută este imediat împroşcat cu noroi. A simţit-o şi domnul Petrescu pe propria sa piele! Posibila sa candidatură la o funcţie importantă i-a scos pe adversarii săi din bârlog. Reacţia acestora a fost pe măsura conduitei celor care nu agreează ideea de competiţie, susţinându-şi doar propria gaşcă. Sunt convins că nici în PNL nu sunt prea mulţi sfinţi. Poate că, acum, ne aflăm într-o perioadă timpurie pentru răfuieli şi atacuri directe la persoană. Dar, cu siguranţă, vom avea parte de aşa ceva. Unii, oarecum prevăzători din acest punct de vedere, fac apel la calm. Ovidiu Cupşa zice: ”Fără războaie interne”. În PNL, lupta pentru Putere se duce în subteranele partidului. În PD-L, în schimb, combatanţii au ieşit din tranşee, optând pentru atacul direct la gioale. În ce priveşte mijloacele folosite de adversarii lui Banias, acestea nu au limite. În PNL, cel mai agitat pare a fi Adrian Stan, dar, de la o vreme încoace, s-a mai potolit… Fostul prefect, Dănuţ Culeţu, nu a renunţat nici el la vechile sale ambiţii politice. În ceea ce îl priveşte, alegerile din acest an reprezintă ultima variantă reală de a se relansa în politică, dar cred că are şanse minime. De foarte multă vreme a lipsit din prima linie a partidului. După ce a fost debarcat de la Prefectură, unde a jucat rolul apoliticului naiv şi simpatic, a intrat într-un profund anonimat. De altfel, perioada petrecută în fruntea Prefecturii Constanţa, una plină de dispute şi reacţii controversate la adresa administraţiei Mazăre, s-a dovedit a-i fi fatală în plan politic. Nici cei care vor să-l schimbe pe Gheorghe Dragomir nu au prea multe variante la îndemână, numele vehiculate până acum nefiind reprezentative. Cu o excepţie, Mihai Lupu, deputat şi vicepreşedinte la nivel judeţean. Rămâne de văzut dacă domnia sa, care se călăuzeşte în viaţă după anumite principii personale, este dispus să-l înfrunte pe Dragomir. Din câte ştiu, ajuns în Parlamentul României, Mihai Lupu consideră că a atins apogeul în materie de ambiţii politice. În acest context, nu cred că este interesat să preia şefia partidului…