Variaţiile înregistrate în activitatea solară au impact asupra vremii din emisfera nordică iar includerea ciclului solar în modelele climatice ar putea îmbunătăţi previziunile în privinţa încălzirii. Mulţi experţi sunt de părere că variaţiile din activitatea solară, care au loc conform unui ciclu de 11 ani, ar fi, alături de activitatea vulcanică, principalele surse naturale ale schimbărilor climatice, simultan cu încălzirea provocată de activităţile umane. Însă, în lipsa unor instrumente potrivite, legătura dintre ciclul solar şi meteorologie n-a fost demonstrată niciodată oficial şi este greu de introdus în modele de predicţie climatică pe termen lung.

O echipă de meteorologi britanici, condusă de Sarah Ineson de la Met Office, a analizat cele mai recente date despre razele ultraviolete emise de Soare, furnizate de satelitul SORCE, construind apoi propriul model oceano-atmosferic, prin integrarea acestor elemente. Rezultatele sunt în perfectă concordanţă cu observaţiile de teren din emisfera nordică, realizate între 2008 şi 2011: ierni reci în Europa de Nord şi SUA şi blânde în Europa de Sud şi Canada. În mod curios, conform acestui model, variaţiile de raze UV solare ar avea un impact strict regional, fără nicio influenţă semnificativă asupra mediei temperaturilor la nivelul întregii planete. Dată fiind cvasiregularitatea ciclului solar de 11 ani, descoperirea ar putea duce la îmbunătăţirea previziunilor climatice la scara unui deceniu, pentru regiunile situate în afara tropicelor, intens populate.

Un alt rezultat uimitor este că razele UV solare ar putea fi mult mai mari decât credeau oamenii de ştiinţă: razele UV măsurate de SORCE în perioada 2004-2007 variază de patru-şase ori mai mult decât estimările luate în mod obişnuit în calcul pentru realizarea modelelor climatice. Problema este serioasă, pentru că razele UV joacă un rol foarte important în încălzirea stratosferei, stratul de atmosferă cuprins între 12 şi 50 de kilometri altitudine şi în chimia ozonului. De exemplu, o variaţie de câteva procente ale UV solare în cursul unui ciclu de 11 ani poate produce schimbări de ordinul câtorva procente în concentraţia de ozon, de un grad în temperatura tropicală şi până la 25% în viteza vânturilor din stratosferă. Aceste modificări se reflectă apoi în atmosfera joasă şi pe suprafaţa Pământului, potrivit unor procese şi mai puţin cunoscute. Chiar dacă modelul corespunde în mod frapant cu observaţiile meteorologice, rezultatele trebuie să fie validate de observaţii mai extinse, pe o perioadă mai lungă.