Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie deţine în vastul său patrimoniu 43.000 de piese din sticlă, majoritatea descoperite în urma săpăturilor arheologice de salvare. Potrivit specialiştilor instituţiei muzeale, majoritatea vaselor din sticlă erau folosite pentru a păstra parfumuri, uleiuri sau unguente. Frecvenţa cu care au apărut pe teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, ca şi în alte locuri ale Imperiului Roman, constituie o dovadă în plus despre locul ocupat în antichitate de practicile legate de cosmetică şi de toaletă, dar şi a atenţiei de care se bucura acest domeniu în viaţa obişnuită a anticilor. "Această practică depăşea, la un moment dat, rostul firesc al unei nevoi zilnice, reprezentînd cheltuieli pe cît de masive, pe atît de inutile. Pliniu se plîngea că, anual, plecau din Roma către centrele de fabricare a acestor produse din Orient, venituri destul de mari, uneori, fiind vorba şi de 100 milioane de sesterţi", a explicat muzeograful Cecilia Paşca.

Vizitatorii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie vor descoperi că unguentariile au diverse forme: cu corp sferic şi gît cilindric, cu corp în formă de "bulb" şi gît cilindric în prelungire sau cu corp conic şi delimitare între acesta şi gît. Din această categorie a vaselor de sticlă, care datează între secolele I-III d.H. se evidenţiază vasul descoperit întîmplător în comuna Vadu. Acest exemplar deosebit are ornamentul reprezentat de două benzi de linii în zig-zag, realizate în culori diferite: galben şi verde, apucătorile de mici dimensiuni fiind aplicate uşor asimetric. Vasul de sticlă aparţine seriei de bălsămări alexandriene şi mediteraneene, provenind din import, fiind folosit în bazinul Mării Negre, încă de la sfîrşitul secolului al VII-lea î.H. În ceea ce priveşte vasele de toaletă, cel mai obişnuit este aryballosul, vas considerat indispensabil echipamentului de sport şi baie, în secolele I-III d.H. "La Tomis, exemplarele recuperate, care datează din secolele I-II d.H., sînt lucrate în sticlă de bună calitate, destul de groasă, în general, verzuie, iar cele care datează din secolele II-III d.H., sînt confecţionate dintr-o sticlă mai subţire, verzuie sau aproape incoloră", a precizat Cecilia Paşca.