ULTIMUL ACT PUBLIC Pentru prima dată după şapte secole, un Papă a părăsit, în timpul vieţii şi de bunăvoie, scaunul Sfântului Petru. Papa Benedict al XVI-lea, în vârstă de 85 de ani, a anunţat pe 11 februarie 2013 că renunţă la pontificat, decizia devenind efectivă pe 28 februarie. A fost o ultimă zi plină de simboluri. La prânz, cardinalii Curiei, care vor participa la alegerea succesorului său, i-au adresat cu uşile închise un ultim salut Papei demisionar, care apoi a părăsit Vaticanul la bordul unui elicopter, cu direcţia Castel Gandolfo, reşedinţa de vară a papilor, situată la circa 30 de kilometri de Roma. Ultimul act public al Papei a fost un salut adresat mulţimii de la balconul reşedinţei. Ora 19.00 GMT (21.00, ora României) a marcat retragerea Suveranului Pontif şi singura schimbare vizibilă a fost retragerea gărzilor elveţiene care păzesc reşedinţa papală.

CONVINGERE CONTRA TENDINŢE Când nimeni nu se mai aştepta la acte publice de bun simţ, Papa Benedict al XVl-lea şi-a anunţat demisia pentru că vârsta înaintată nu îi mai permite să facă faţă rigorilor şi responsabilităţii funcţiei de a-i păstori pe credincioşii catolici. Italia, mai mult ca niciodată, precum şi celelalte ţări ale Europei puternic influenţate de-a lungul istoriei de valorile creştinismului au nevoie de exemplul unei guvernări apropiate de adevăratele nevoi umane. Decizia demisiei a fost însă o dovadă de consecvenţă a Papei Benedict al XVl-lea, pentru care creştinismul rămâne credibil doar dacă este exigent. Acesta a predicat că preferă o Biserică minoritară şi convinsă decât o comunitate de credinţe vagi. Sunt însă vremuri tulburi, în care forma este pusă mai presus de conţinut, în care ideea, conceptul şi filosofia unei guvernări sunt tot mai rare, în care liderii se transformă din oameni de stat în administratori şi manageri, ceea ce pune şi mai mult accent pe caracterul competitiv al societăţii, economiei şi politicii. O societate care riscă să îşi recunoască indivizii doar în funcţie de consum, în care hedonismul sare în ochi în faţa generozităţii, iar ecranul unui calculator tinde să altereze abilităţile sociale.

Bunul simţ de a se retrage şi de a recunoaşte că nu mai există putere fizică şi resurse intelectuale pentru funcţia deţinută este o noutate pentru întreg spectrul clasei conducătoare, fie că este vorba despre un regim aristocrat sau autocrat. O situaţie inedită, care pune în faţa schimbării nu numai Biserica Romano-Catolică, ci face posibilă reconsiderarea sincerităţii şi valorilor după care se ghidează şi viaţa politică. Doar catolicii din întreaga lume sunt în număr de 1,196 miliarde, înregistrând o creştere de 1,3% în 2010.

UN PONTIFICAT DE TRANZIŢIE Cei opt ani de pontificat ai Papei Benedict al XVI-lea au fost marcaţi de o gravă criză în Biserica Romano-Catolică, care reuşeşte să îşi găsească tot mai greu locul în lumea şi stilul de viaţă occidentale, discreditată de scandalurile de pedofilie sau de scandalul Vatileaks. Papa a recunoscut ”păcatele” Bisericii şi a lansat o operaţiune de curăţare prin care zeci de episcopi au fost demişi. Totodată, a oferit atenţie deosebită tradiţionaliştilor şi şi-a deschis porţile în faţa anglicanilor, după ce aceştia s-au opus hirotonisirii femeilor şi homosexualilor. Papa Benedict al XVI-lea a accentuat dialogul cu ortodocşii şi nu şi-a ascuns divergenţele fundamentale cu protestanţii. A continuat tradiţia dialogului interreligios. În relaţia cu Islamul, pe care l-a deranjat prin remarcile despre religie şi violenţă, dialogul a rămas dificil însă a multiplicat apelurile, îndeosebi în Africa şi în Liban, pentru coexistenţa între cele două mari tradiţii monoteiste. A continuat şi strategia de apropiere trasată de predecesorul său Ioan Paul al II-lea faţă de iudaism, chiar dacă apărarea cauzei beatificării Papei Pius al XII-lea, contestat pentru atitudinea din timpul războiului, a provocat nemulţumiri.

Strălucit teolog conservator, Papa Benedict XVI a părut mai puţin confortabil în chestiuni diplomatice, după vârsta de aur a diplomaţiei de la Vatican, sub Ioan Paul al II-lea. A pledat pentru o anumită deschidere în relaţia cu China şi a fost un militant fervent pentru pacea din Orientul Mijlociu şi a apărat ipoteza creării unui stat palestinian alături de Israel. Nu în ultimul rând, prin demisia sa Suveranul Pontif dovedeşte loialitate tradiţiei Bisericii ca după un pontificat lung precum cel al lui Ioan Paul al ll-lea să urmeze unul mai scurt, menit să facă tranziţia către mari schimbări. Ultimul său mesaj pe contul de Twitter a fost: „Vă mulţumesc pentru dragoste şi pentru susţinere. Puteţi experimenta permanent bucuria de a-l pune pe Hristos în centrul vieţilor voastre!”.

MESAJ PENTRU CREDINCIOŞII ROMÂNI La ultima sa audienţă generală de miercuri, Papa Benedict al XVI-lea a adresat şi un mesaj în limba română, pentru pelerinii români aflaţi în piaţa San Pietro. Înaltul Părinte i-a salutat pe pelerinii români, în special pe cei veniţi de la Oradea, în pelerinaj la mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul. ”Lăudat să fie Iisus Hristos! Adresez un salut cordial credincioşilor de limba română, mai ales celor de la Oradea! Vă primesc cu bucurie şi vă doresc ca pelerinajul vostru să aducă roade bune pentru voi şi comunităţile voastre. Vă binecuvântez din toată inima!”, a transmis Papa.

Provocări dificile îl aşteaptă pe succesorul lui Benedict al XVI-lea, de la contestarea internă şi persecutarea creştinilor în lume şi până la mize etice şi abuzurile de tot felul ce afectează Biserica Romano-Catolică. Cel mai mare număr de catolici se află în America, cu 586 de milioane, urmat de 285 milioane în Europa, 186 milioane în Africa, 130 milioane în Asia şi 9,5 milioane în Oceania.