O sentinţă emisă în SUA consideră că Sfântul Scaun nu poate fi acuzat de responsabilitate directă în cazurile de abuzuri sexuale comise de vreun membru al clerului din întreaga lume. Curtea de Apel din Oregon a respins o plângere depusă în 2002 privind presupusa responsabilitate a Sfântului Scaun într-un caz de abuz sexual. Faptele se referă la un preot irlandez denunţat pentru abuz sexual asupra unui minor în anul 1965 şi pe care Sfântul Scaun l-a caterisit la câteva săptămâni după ce ordinul său a informat despre cele întâmplate.

Recursul prezentat de preot şi respins de Tribunalul american se baza pe principiul că Sfântul Scaun este informat direct şi are controlul asupra tuturor preoţilor din lume, motiv pentru care trebuie să fie acuzat de responsabilitate directă în cazurile dovedite de abuz sexual din partea oricărui membru al clerului. Totuşi, cazul a fost respins de Curtea de Apel din Oregon, care a considerat greşită această premisă. De fapt, aşa cum explică avocatul Vaticanului, Jeffrey S. Lena, preoţii se află sub controlul direct al superiorilor lor religioşi, dar nu sunt „angajaţi” ai Sfântului Scaun, cum este cazul într-o companie. Nu este adevărat nici că Vaticanul primeşte şi deţine informaţii privind toţi preoţii din întreaga lume. Avocatul Lena a explicat că s-a dorit să se compare Biserica Romano-Catolică unei mari companii, avându-l în frunte pe Papă, şi s-a avut în vedere că singura măsură luată de Sfântului Scaun a fost de a caterisi inculpatul după ce a fost informat despre fapte şi cum ceruseră superiorii săi religioşi. Au mai existat două sentinţe similare în SUA, în cazurile O'Bryan, din Kentucky, şi în Murphy, din Wisconsin, ambele apeluri fiind respinse după ce au încercat să se prevaleze de principii similare.

REFORMA CONTINUĂ Acum că a scăpat de cea mai mare problemă, Papa Francisc a adoptat noi măsuri vizând supravegherea operaţiunilor şi serviciilor financiare ale Vaticanului, în cadrul cooperării sale cu comitetul de experţi europeni Moneyval, pentru lupta împotriva spălării de bani. Papa Francisc a consolidat, printr-un decret papal, funcţiile Autorităţii de Informare Financiară (AIF), înfiinţată în 2010 de către predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, însărcinând-o în special cu evaluarea şi aprobarea tuturor serviciilor de natură financiară realizate de către diverse instituţii subordonate Vaticanului. Legile din Vatican au fost extinse asupra ministerelor şi instituţiilor aflate în subordonarea Sfântului Scaun, inclusiv asupra organizaţiilor fără scop lucrativ, cum ar fi Caritas.