Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de cinci contracte de închiriere la sfîrşitul fiecărui an fiscal, începînd cu anul fiscal următor, trebuie să încadreze aceste venituri în categoria venituri din activităţi independente. La stabilirea numărului de contracte se iau în calcul contractele de închiriere sau subînchiriere aflate în derulare la data de 31 decembrie a anului precedent celui de impunere, cu excepţia contractelor de arendare a bunurilor agricole. Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor calificate în categoria venituri din activităţi independente stabilesc venitul net, în sistem real, la nivelul tuturor contractelor de închiriere/subînchiriere, potrivit regulilor prevăzute pentru veniturile din activităţi independente. Obligaţia contribuabililor de înregistrare a contractelor de închiriere /subînchiriere, la organul fiscal competent, se menţine şi după îndeplinirea condiţiilor pentru calificarea veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor în categoria venituri din activităţi independente. În cazul în care, la sfîrşitul anului fiscal, nu mai sînt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, începînd cu anul fiscal următor, persoanele fizice determină şi declară venitul net realizat din închiriere/subînchiriere potrivit regulilor aplicabile pentru categoria venituri din cedarea folosinţei bunurilor. Pentru anul de impunere următor celui în care au fost îndeplinite condiţiile pentru calificarea veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor în categoria venituri din activităţi independente, contribuabilii au obligaţia declarării venitului estimat pînă la data de 15 ianuarie a anului de impunere, prin completarea şi depunerea la sediul organului fiscal competent a Formularului 220 “Declaraţie privind venitul estimat”. Persoanele fizice fără domiciliu fiscal în România care îndeplinesc condiţiile de mai sus, iar bunurile închiriate/subînchiriate se află în raza teritorială a mai multor organe fiscale, au obligaţia să desemneze o sursă principală de venit, în funcţie de care îşi vor îndeplini obligaţiile fiscale conform prevederilor legale în vigoare.