Unul dintre cei mai buni jucători ai debutului de sezon la Club Volei Municipal Tomis Constanța este veteranul Ventzislav Simeonov, universalul în vârstă de 37 de ani punând umărul la victoria spectaculoasă din prima rundă a grupelor Ligii Campionilor, 3:2 în fieful italienilor de la Copra Volley Piacenza, când a fost desemnat MVP-ul partidei. Vicecampion olimpic cu naționala Italiei, în 2004, la Atena, și finalist al Ligii Campionilor în 2008, chiar cu formația din Piacenza, italo-bulgarul a fost convins să vină la Constanța în această vară de antrenorul Martin Stoev, dar și de dorința unei noi aventuri în cea mai puternică întrecere intercluburi din voleiul european, Liga Campionilor, după ce intenționase să se retragă din activitate. Simeonov se alătură astfel altor voleibaliști de top care au îmbrăcat în ultima perioadă tricoul campioanei României la volei masculin: Ashlei Nemer, Piotr Gabrych, Sebastian Firpo, Javier Gonzalez, Milos Terzic sau Israel Calderon Rodriguez.

„FAMILIA MI-A PERMIS O ULTIMĂ AVENTURĂ“

„Am doi copii și am vrut să mă dedic familiei, dar Martin Stoev m-a convins. Ne știm de multă vreme, am evoluat amândoi în Italia, iar tații noștri au jucat împreună. Ne-am văzut de patru ori la Sofia și mi-a spus: „Hai la Constanța, să ne mai distrăm un an!“. A contat faptul că era aproape de Bulgaria, iar familia mi-a permis o ultimă aventură. Soția mi-a zis să mai joc un sezon și pot să mă opresc pe urmă. Am venit pentru Liga Campionilor. Știu că nu putem câștiga trofeul, dar avem forța să ne oferim satisfacția de a trece de grupe. Drept dovadă, am învins în Italia, la Piacenza. Eram convins că vom juca de la egal la egal, iar acest lucru înseamnă că se investește mult în voleiul din România. Nicio echipă din Bulgaria nu și-ar fi permis să aducă jucători ca mine sau ca Janic. Ținta noastră este să mergem în play-off. Nu va fi ușor, belgienii de la Roeselare sunt favoriți și nu există echipe slabe. De altfel, să câștigi Liga Campionilor este echivalentul titlului european, pentru că aici este crema voleiului”, a explicat Simeonov.

ADOPTAT DE ITALIA

Născut la Plovdiv, jucătorul Tomisului este fiul unui fost mare internațional bulgar, Kaspar Simeonov, dar nu a avut nicio legătură cu sportul până la vârsta de 16 ani, când s-a mutat în Italia. „Îmi plăcea mult să studiez și visam să fiu arhitect. În plus, am tot avut probleme fizice și, de aceea, nu mi-a plăcut sportul. Am început să joc volei abia pe la 16 ani, în Italia, unde plecasem împreună cu familia. La Cuneo exista un centru fantastic pentru copii și juniori. M-au văzut că eram înalt și mi-au zis să încerc, chiar dacă nici nu prea știam să alerg. Ca să înțelegeți, când mai jucam fotbal, trebuia să stau în poartă, pentru că nu rezistam pe teren”, a spus Simeonov, care nu a jucat nici măcar un minut pentru o echipă din Bulgaria: „Aș spune că sunt un bulgar cu mentalitate italiană. Sunt născut în Bulgaria, părinții mei sunt bulgari și toate rudele sunt acolo. De altfel, pentru binele copiilor am decis să ne mutăm la Sofia, unde sigur vom rămâne câțiva ani. Naționala a fost o alegere profesională. Am învățat volei în Italia, am jucat acolo și nu puteam să refuz când m-au chemat. Plus că din Bulgaria nu m-a căutat nimeni”.

VREA TITLUL DE CAMPION CU CVM TOMIS

Chiar dacă a evoluat la nivel înalt aproape două decenii, Simeonov nu a reușit să câștige vreun titlu de campion, jucând însă de cinci ori cu trofeul pe masă. „Am jucat cinci finale, trei în Italia și două în Germania, și le-am pierdut pe toate. Sper să câștig primul titlu de campion în România, cu CVM Tomis”, a explicat universalul. Nici în competițiile internaționale nu a avut noroc, cedând atât în finala Jocurilor Olimpice din 2004, cât și în cea a Ligii Campionilor, din 2008. „Doar prezența la Jocurile Olimpice reprezintă o performanță. Dacă mai câștigi și o medalie, rămâi în istorie. La turneul final al Ligii Campionilor am avut un ghinion teribil. Cu o săptămână înaintea turneului final am suferit o fractură de stres la piciorul drept. Am făcut zece injecții cu lidocaină și am intrat pe teren cu fractură, dar nu am putut sta pe teren nici măcar până sfârșitul semifinalei. Meciul pentru trofeu l-am privit cu cârjele lângă mine, din tribună, și am suferit enorm. Păcat, pentru că eram pe val și învinsesem nume mari ale voleiului european, Cuneo, Treviso și Panathinaikos”, a povestit Simeonov.

ULTIMUL SEZON?

Veteranul Tomisului nu s-a decis încă dacă acesta va fi ultimul sezon din carieră, existând chiar varianta de a mai juca un an. „Vedem cum se va sfârși acest sezon și abia apoi mă voi hotărî. Depinde de felul în care mă voi simți, de ce condiții vor fi. Oricum, pentru mine, voleiul este o pasiune, nu o meserie. După retragere, nu voi fi antrenor. Voi face ceea ce mi-am dorit când eram tânăr: voi studia și voi sta alături de familie. Timp de cincisprezece ani am întâlnit mai multe hoteluri decât oameni, am stat mai mult alături de colegi decât de familie și nu am avut niciun weekend liber, din septembrie până în mai”, a declarat Simeonov, care este căsătorit cu Gergana (n.r. - fostă Slavcheva), una dintre cele mai importante jucătoare din istoria baschetului feminin din Bulgaria, cei doi având împreună două fete, Kajla (5 ani) și Lea (un an). „Constanța este un oraș frumos, un centru turistic, aflat aproape de granița cu Bulgaria, iar soția vine în fiecare lună câte zece zile, astfel că stau mai mult alături de familie”, a adăugat Simeonov.