Cercetătorul Zaharia Covacef din cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa a desfăşurat, în perioada 31 iulie - 26 august, o nouă campanie de cercetări pe şantierul arheologic Ulmetum. Potrivit arheologului constănţean, săpăturile sistematice au fost întreprinse în sectorul de vest al cetăţii şi au fost scoase la suprafaţă piese din ceramică, monede, obiecte de bronz, fragmente şi vase din sticlă, inventarul arheologic datînd din perioada romano-bizantină. "Aceste noi descoperiri ne oferă informaţii despre situaţia socială şi economică a cetăţii, în perioada cercetată", a explicat Zaharia Covacef.

În urma cercetărilor şi inscripţiilor descoperite, s-a dovedit existenţa unui sat Ulmetum în prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr. Dacă vestigiile tîrzii ale cetăţii, în perioada secolului al VI-lea d. Hr., au fost identificate în teren şi fac obiectul cercetării arheologilor constănţeni, este încă discutabilă localizarea fazei timpurii a cetăţii, cît şi localizarea satului înfiinţat de Traian, prin aducerea de colonişti traci (bessi) şi romani. Abia ridicată (în epoca iustiniană şi cu destule inadvertenţe constructive), cetatea este crunt lovită de barbari - kutriguri, avari şi slavi, etc, în aprox. 60 - 70 de ani de existenţă şi este părăsită oficial probabil puţin înainte sau în timpul lui Mauricius Tiberius, sfîrşit de secol VI - începutul secolului al VII-lea d. Hr., cu urme de locuire posterioare. Cel care a iniţiat săpăturile pe şantierul arheologic de la Ulmetum a fost arheologul Vasile Pârvan, în anul 1911. În 2004, arheologii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Zaharia Covacef şi Gabriel Talmaţchi, din colectivul de cercetare condus de Gheorghe Papuc, au reînceput săpăturile la cetate, echipei alăturîndu-i-se cercetătorul Liviu Lungu.

Pînă în prezent, au fost scoase la suprafaţă vestigii ale construcţiilor din fază tîrzie (la poarta de sud-vest a cetăţii), dar şi fragmente de ziduri, gropi de provizii şi două morminte de inhumaţie, unul de femeie, cu un inventar bogat şi unul fără inventar (în secţiunea magistrală). Au fost şi descoperiri întîmplătoare, dar "consistente" - trei morminte elenistice datînd din secolele IV - III î. Hr., făcute în sudul cetăţii, la aprox. un kilometru, lîngă şoseaua judeţeană, care dovedesc existenţa unei necropole din perioada amintită şi, implicit, existenţa unei aşezări rurale geto-elenistice, pînă acum necunoscută.