O iniţiativă îndelung aşteptată şi care vine să completeze cercetările dobrogene de profil aparţine Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină – GeoEcoMar (ca reprezentant naţional în Programul COST, Acţiunea TD 0902 SPLASH-COS/Submerged Prehistoric Landscape and Archaeology on Continental Shelf, precum şi de Coordonator naţional în Comisia IODE/International Oceanographic Data Excenge), care va elabora, împreună cu muzeele de arheologie din zonă, „Repertoarul siturilor arheologice submerse de pe platoul continental al Mării Negre”. Cu alte cuvinte, vestigiile cetăţilor antice scufundate ale Dobrogei vor fi scoase, în sfârşit, la lumină, după ce, secole de-a rândul, au constituit subiect de legendă pentru romantici sau pentru mai practicii căutători de comori. În acest sens, GeoEcoMar a organizat, în cursul acestei săptămâni, la sediul sucursalei sale din Constanţa, seminarul „Patrimoniul arheologic submers de pe platoul continental românesc al Mării Negre”. La eveniment au participat reprezentanţii Centrului de scafandri Constanţa, Direcţiei Hidrografice Maritime Constanţa, Academiei Navale “Mircea cel Bătrân” Constanţa, Autorităţii Navale Române, Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Muzeului de Arheologie “Callatis”, Muzeului Marinei Române, Poliţiei de Frontieră şi ai Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, Filiala Regională Dobrogea. Seminarul şi-a propus să evidenţieze necesitatea creării unui protocol de colaborare între instituţiile potenţial interesate în identificarea şi valorificarea patrimoniului arheologic submers. Instituţiile participante, prin specificul lucrărilor de investigaţie marină şi logistica aferentă, au identificat şi evidenţiat structuri antropogene submerse, fie izolate (epave), fie zidite, ca în cazul zonelor submerse ale cetăţilor Tomis şi Callatis, aflate în continuarea siturilor arheologice de pe uscat. În cadrul seminarului, directorul GeoEcoMar, Sucursala Constanţa, dr. Glicherie Caraivan a subliniat strânsa relaţie dintre schimbările de mediu şi adaptarea comunităţilor umane: “Variaţiile climatice evoluează în tendinţa încălzirii atmosferei, având ca efect continua creştere a nivelului Oceanului Mondial, de la cote mai joase cu 100 – 120 m, în urmă cu cca 15-20.000 de ani, către poziţia actuală. Zonele inundate, aflate actualmente pe platoul continental, au fost populate încă din preistorie (Paleolitic-Neolitic) de comunităţi umane care îşi găseau resursele de hrană pe malul râurilor, lacurilor, precum şi pe ţărmul mării. În antichitate, coloniştii greci s-au stabilit pe ţărmurile vest pontice, când nivelul mării era diferit de cel actual. Cetăţile antice de pe ţărmul dobrogean sunt parţial distruse, vestigiile acestora aflându-se astăzi pe fundul mării”.