Forțele Navale Române marchează, printr-o serie de evenimente planificate în perioada 3-7 noiembrie, împlinirea a 140 de ani de la victoria obținută, pe Dunăre, de către marinarii militari români, în timpul Războiului de Independență, împotriva otomanilor. Personajul principal omagiat este generalul de marină Nicolae Dumitrescu-Maican, cel căruia i-a fost încredințată, în anul 1877, comanda bateriilor de coastă de la Calafat, acestea fiind încadrate, în majoritate, cu marinari. În timpul inspecției, la bateriile de la Calafat, Principele Carol I a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului. La prima lovitură românească, acesta a rostit celebra expresie „Asta-i muzica ce-mi place!”. La data de 7 noiembrie 1877, bateria de mortiere „Perseverența” a încadrat monitorul otoman „Podgorița”, iar la cea de-a 77-a salvă l-a scufundat și, odată cu acesta, încă un remorcher și două șlepuri otomane.

Glorioasele fapte de vitejie ale marinarilor militari români din timpul Războiului de Independență, precum și personalitatea remarcabilă a generalului de marină Nicolae Dumitrescu-Maican vor fi aduse, din nou, în atenția publicului, prin intermediul unor evenimente, organizate la Constanța, în satul Tonea din județul Călărași și la Calafat, în județul Dolj. Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța, va găzdui vineri, 3 noiembrie, simpozionul intitulat „România și oamenii săi în timpul Războiului de Independență”.

La toate evenimentele menționate, au fost invitați reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale, ai autorităților publice locale, precum și strănepoatele generalului de marină Nicolae Dumitrescu-Maican, Alexandra Iuca-Slavu și Maria Mărgărita Iuca, venite, special, de la Paris, unde locuiesc de aproape o jumătate de veac.

Generalul de marină Nicolae Dumitrescu-Maican a avut un rol marcant în evoluția Marinei Militare Române moderne, fiind considerat ctitorul acesteia. A îndeplinit trei mandate la conducerea Flotilei Române, două mai scurte, unul în anul 1874 și altul în anul 1877, iar cel de-al treilea, cu o durată de nouă ani, în perioada aprilie 1879 - mai 1888.