Directorul Institutului de Boli Cerebrovasculare, acad. Constantin Popa este de părere că România are nevoie stringent de o reţea de urgenţă pentru cazurile de accident vascular cerebral (AVC), întrucît intervenţia de specialitate în primele ore de la producerea AVC poate salva viaţa bolnavului. Constantin Popa a mai explicat, în cadrul celei de a XI-a Conferinţe Naţionale de Stroke (accident vascular cerebral), că AVC trebuie să constituie o prioritate pe agenda autorităţilor sanitare din fiecare stat, întrucît o personă cu accident vascular cerebral poate fi salvată şi poate trăi mulţi ani după acest incident dacă specialiştii intervin rapid. Reamintim că România este pe primul loc în UE la mortalitatea şi morbiditatea prin AVC, iar peste 450.000 de români au trecut printr-un astfel de accident şi, pentru că s-a intervenit rapid şi au făcut recupararea adecvată, au o stare bună. În România, mortalitatea este de 300 la suta de mii de locuitori, anual fiind înregistrate 60.000 de cazuri noi, potrivit statisticilor. Academicianul este de părere că educaţia medicală a populaţiei este absolut obligatorie, pentru ca toţi oamenii să identifice primele semne de boală şi să poată cere ajutorul de specialitate. Medicii spun că AVC poate pleca de la o simplă ameţeală, un mic deficit motor, mică paralizie, tulburare de echilibru, o mică tulburare de vedere, de sensibilitate, de vorbire, de memorie, pierderea activităţii la mînă sau la picior. Administrarea tratamentului poate fi făcută imediat ce specialistul a suspectat un AVC, chiar dacă nu este cunoscută cauza bolii. Constantin Popa a explicat şi că modul de viaţă este important în prevenirea AVC, evitarea factorilor de risc, îngrijirea personală din toate punctele de vedere, activitate fizică continuă, evitarea exceselor, activitate neuronală specifică (muzică, pictură), menţinerea unei activităţi normale, la parametrii optimi din punct de vedere metabolic. „Distrugerea neuronală este programată genetic. Fiecare neuron se distruge conform genului, normal ar putea merge până la 150 de ani. Noi pierdem zilnic 100.000 de neuroni, dar avem 100 de miliarde de neuroni. Dacă putem să asigurăm metabolismul potrivit, ar trebui să trăim pînă la 150 ani, dar nu este posibil, măcar să trăim pînă la 100 de ani. În America, viaţa este mai lungă”, a adăugat profesorul.