Construcția cartierului de locuințe "Henri Coandă" în nordul orașului Constanța a stârnit multe controverse încă dinainte să înceapă lucrările. Locuitorii din zonă au contestat decizia autorităților locale, au făcut petiții, ba chiar și un miting de protest, dar nu s-a schimbat nimic. Viața a mers înainte și bloculețe modulare au răsărit ca ciupercile după ploaie. Așa s-a format o nouă comunitate, una unică pentru fauna orașului de la malul mării, în care se întrepătrund destinele triste ale bătrânilor uitați de familie cu traiul lipsit de griji al celor pentru care munca nu reprezintă o preocupare interesantă.

Privit ca o adevărată „favela“ în urmă cu cinci ani, atunci când autoritățile locale din Constanța au decis să ridice de la zero un nou cartier de locuințe sociale în zona Tomis Nord, "Henri Coandă" are un farmec aparte. Unul care amestecă dulcele trai molcom al celor care trăiesc din ajutoare sociale sau mici "afaceri" nu tocmai legale cu zbaterea unor suflete cărora viața a uitat să le surâdă. Pentru mulți dintre constănțeni, o plimbare printre micile imobile construite din containere este o adevărată aventură. Cartierul și-a căpătat rapid renumele de zonă rău-famată, iar reclamațiile s-au îmbulzit să ajungă la urechile mai-marilor orașului. Scandaluri, bătăi, mizerie, furturi, toate au fost reclamate de vecini, care au decis să facă și o petiție pentru mutarea întregului cartier spre marginea Constanței. Timpul a trecut și zona s-a mai liniștit. Mai mult, s-au construit alte bloculețe, care își așteaptă chiriașii.

COPII CU DUIUMUL

Aduși de-a valma și repartizați la număr în micuțele apartamente ale containerelor, cei peste 2.000 de locuitori și-au creat o lume a lor. O comunitate pe modelul celor de la începutul secolului trecut, când mii de europeni își căutau salvarea peste Ocean. Una pestriță, în care poveștile triste ale bătrânilor abandonaţi de familii sau a foștilor copii instituționalizați și ajunși la vârsta majoratului se întrepătrund cu lenea și lipsa de educație a asistaților social. "Plâng în fiecare zi. Plâng după tinerețe. Este bine că am un loc să stau, dar mulți dintre cei de aici nu au respect pentru bătrâni și vorbesc urât", spune o bătrânică, în timp ce privește trist în zare. Viața din cartier este animată, chiar dacă ceasul arată ora prânzului și mulți dintre locuitori ar trebui să fie la muncă. "Sunt foarte mulți copii, care abia au venit de la școală, de aceea este așa multă mișcare", se găsește rapid o explicație. Da, sunt copii, unii se plimbă cu bicicleta, alții cu trotineta, dar cei mai mulți sunt agățați de fustele mămicilor. O parte dintre ele abia au împlinit 18 ani și nu au mai ajuns de multă vreme pe la școală. De altfel, natalitatea este în floare în această zonă. Sunt multe familii cu câte 4 - 5 copii, cu părinți tineri, care nici măcar nu muncesc și se chinuie să supraviețuiască din alocații și ce mai primesc de la autorități.

ZILIERI LA MILA ALTORA

Majoritatea nu au avut norocul sau plăcerea de a merge la școală prea mult. S-au oprit după câteva clase și abia dacă știu să citească sau să scrie. Așa că le este aproape imposibil să-și găsească un loc de muncă. Cei în putere se adună dimineața în mijlocul cartierului și așteaptă cu înfrigurare să vadă dacă primesc șansa de a câștiga câțiva bănuți. "Vin de la firmele de construcții, de curățenie sau de sortat deșeuri și aleg câțiva oameni. Muncesc cu ziua ca să aibă ce să pună pe masă. Ne este greu, mai ales că suntem opt persoane. Când am venit, eram doar patru, noi și copiii. Acum au venit și nepoții și abia ne descurcăm în trei camere micuțe. Bine măcar că avem un acoperiș deasupra capului, apă și curent electric. Am stat în centrul orașului, dar a venit proprietarul și a revendicat casa. Ne-am judecat câțiva ani, dar am pierdut și am ajuns pe stradă", povestește o femeie, care-și ține nepoțelul în brațe. La ora prânzului, atmosfera este dominată de copii și femei, care stau pe bancă în fața blocului și așteaptă să le vină acasă bărbații. Dar nu sunt singure. Într-un colț, chiar pe trotuar, la umbră, un grup numeros de bărbați s-a strâns în jurul unei mese. Joacă remi, într-o atmosferă relaxată, de vacanță. Pe o băncuță, alți bărbați trag cu nesaț din țigară și se uită liniștiți pe telefoane. Ei, cei care nu muncesc, sunt motivul pentru care zona este considerată rău-famată.

SCANDALURI ÎN FAMILIE

Șansele de a evada din acest cartier sunt destul de mici pentru cei fără școală. Când își găsesc o slujbă, este prost plătită și presupune munca brută. Puțini își încearcă norocul la programele de recalificare sau la proiectele demarate de stat pentru a-i reintegra în sistemul de învățământ. Anturajul și lumea în care trăiesc îi trag de cele mai multe ori în jos. Cartierul s-a mai curățat, după ce cei care făceau scandal și încălcau normele sociale au fost evacuați, dar tot au mai rămas "uscături". Cele mai multe dintre scandaluri pornesc de la certuri conjugale sau în familiile cu numeroși membri. Iar poliția locală, care are deschisă o secție chiar în mijlocul cartierului, nu prea are ce să facă. Vine, îi potolește pe scandalagii și îi amenință cu amenzi, dar nimeni nu depune vreo plângere. Totul se rezolvă în familie. În acest peisaj, unii pensionari își petrec trist ultimii ani din viață. "Am stat într-o casă frumoasă, spațioasă, pe Dumbrava Roșie, dar s-a demolat și am primit o locuință aici", povestește un bărbat trecut bine de 60 de ani. Prin fața blocului său trec câțiva tineri cu rucsacuri în spate. Sunt orfanii care au părăsit centrele statului când au împlinit 18 ani și au primit o locuință socială. Mulți lucrează câte zece ore pe zi în spălătorii auto, de cele mai multe ori "la negru". Și mai este o categorie. Cei care au rude plecate la muncă peste hotare și trăiesc din banii primiți lunar din străinătate.

DOAR PATRU COȘURI DE GUNOI

Și totuși, cea mai mare problemă rămâne păstrarea curățeniei. În timpul zilei se mătură, se strâng gunoaiele de pe alei, dar seara și, mai ales, dimineața, resturile menajere tronează pe străzi. În mijlocul cartierului sunt opt pubele, golite zilnic, dar spațiul verde de lângă acestea este plin de gunoaie. "Sunt mulți care-și trimit copiii să arunce gunoiul și, pentru că mulți dintre ei sunt mici și nu ajung la pubele, îl lasă direct pe alee. Vara este rău de tot, se umple de pungi", spune una dintre locatare. Pe alei au rămas doar patru coșuri de gunoi, prinse de stâlpi. Restul au fost scoase de autorități, pentru că locuitorii nu se mai deranjau să meargă până la pubele și își îndesau acolo sacii cu resturi menajere. Mult mai curat este în spațiile comune din interiorul bloculețelor. Oamenii și-au pus pe culoar câte un dulap, ferecat cu lacăt, și-au scos fel de fel de acareturi și s-au organizat. La avizier este lipită o hârtie cu programul de curățenie. Pe zile, pentru locatarii fiecărui apartament.

"CENTRU" FĂRĂ MAGAZIN

Comunitatea se va mări în curând. Blocuri noi-nouțe își așteaptă chiriașii, iar Primăria Municipiului Constanța a anunțat că va construi altele. Nu am văzut însă vreo școală sau o grădiniță, vreun magazin, vreo piață alimentară. "Centrul" cartierului îl reprezintă Biroul Administrativ al Regiei Autonome "Exploatarea Domeniului Public și Privat". Este locul unde se plătesc cheltuielile lunare către autorități. Cine acumulează prea multe restanțe riscă să rămână fără casă, așa că locatarii fac eforturi să fie "la zi". La doar câțiva metri depărtare - sediul Poliției Locale, oamenii puși să apere liniștea cartierului. De cele mai multe ori, sunt depășiți numeric, dar încearcă să creeze o legătură specială cu locatarii, bazată pe respect reciproc. Cea mai mare construcție este o biserică. Închisă la ora prânzului și, de obicei, goală. "Nu prea se duce lumea la biserică, doar de Sărbători", șoptește unul dintre locatari. Mulți dintre ei nu-și mai fac speranțe pentru viitor. Alții sunt mulțumiți cu viața de cartier în "Henri Coandă".