Acest titlu nu-mi aparţine. L-am împrumutat de la Paul Dobrescu, rectorul Universităţii private de Ştiinţe Politice şi Comunicare Publică din Bucureşti, care a editat recent o carte despre şmecheriile globalizării economice mondiale, dacă pot să o caraterizez astfel pe scurt, pe care am citit-o pe nerăsuflate, pentru că are o valoare excepţională, este plină de informaţii interesante şi este foarte bine scrisă. Ce legătură are acest volum, vorba lui Mircea Badea, cu \"Românica\" noastră? Haideţi să vedem!

La sfârşitul săptămânii trecute, când am publicat un editorial în două părţi, întins pe două zile, despre pericolele pe care le provoacă războiul civil din Libia şi scumpirea petrolului, în perspectiva unei apropiate crize alimentare mondiale, am fost acuzat pe forumul Telegrafului că răspândesc zvonuri alarmiste despre creşterea preţului alimentelor cu până la 40% până cel târziu în toamna acestui an, aşa cum susţin unii analişti economici, inclusiv Moise Guran, realizatorul unei remarcabile emisiuni de televiziune. Nu a trecut nici măcar o săptămână încheiată de la acel editorial apărut în Telegraf, că preţul benzinei autohtone s-a ridicat de la circa 4 lei şi 80 de bani până la pragul psihologic de 6 lei, ceea ce reprezintă un record istoric absolut pentru România! Totul are un început, vorba Legilor lui Murphy (care mai spunea, printre altele, că \"orice survine uneori\"), iar acum se vorbeşte deja că luna viitoare pâinea noastră cea de toate zilele se va scumpi cam cu 20%... Deocamdată!

Viclenia globalizării, ca să rezum la maximum ideea centrală a cărţii de la care am plecat, ale cărei victime colaterale începem să fim şi noi, este aceea că urmăreşte monopolul resurselor mondiale şi al pieţelor de desfacere în avantajul ţărilor bogate şi în detrimentul celor sărace. Dar această \"inginerie economică planetară\" implică şi un mare risc, pe care îl vedem cu ochiul liber abia acum, deşi unii specialişti au avertizat mai demult asupra unui asemenea pericol. Economia mondială s-a transformat pe nesimţite, mai ales după prăbuşirea comunismului, într-un uriaş sistem multinaţional de vase comunicante. Adică orice dezechilibru, de orice natură, sau orice criză locală, din oricare parte a lumii, are efect destul de repede până în partea cealaltă. Analiştii spun că asta este ilustrarea economică a celebrului \"efect al fluturelui\", inventat de Stephen Hawking. Faimosul fizician susţine că interacţiunea particulelor microscopice din care este format întregul Univers, implicit sistemul nostru solar, ar fi atât de mare, încât este de ajuns, să zicem, bătaia din aripi a unui fluture, într-o grădină publică din Tokio, pentru a se stârni o ploaie torenţială de cinci minute în Central Park, la New-York...

Pe cât este de splendidă această teorie, din punct de vedere fizic, pe atât este de periculoasă din punct de vedere politic şi economic! Dacă \"efectul fluturelui\" este real, atunci cu siguranţă conflictele din ţările arabe din nordul Africii vor avea efecte până în buzunarele ultimului român amărât, deşi aparent n-ar exista nicio legătură. Dacă priveşti \"în oglindă\" toată povestea asta, adică treci de la \"viclenia globălizării\" mari, la mica viclenie a \"globalizării portocalii\" din România, pentru a încheia, atunci îţi dai seama că acelaşi principiu universal al vaselor comunicante îi umple de bani pe băieţii deştepţi de la Bucureşti, în mod direct proporţional cu felul în care îi lasă pe unii dintre noi pe burta goală... \"Orice survine uneori\". A naibii globalizare!