„Aveţi o boală incurabilă. De acum înainte aşteptaţi-vă la ce e mai rău!” sau „Trebuie urgent să vă operez. Dacă nu intervenim imediat nu vă mai apucă ziua de mâine!” sau „Asta e situaţia. Aveţi cancer. Bine că aţi venit şi acum...” sau „Nu se mai poate face nimic, Dumnezeu cu mila...”, sunt doar câteva modalităţi de mesaje medicale care au şocat, la propriu, mulţi pacienţi români. Şi aparţinătorii pacienţilor cu grave probleme de sănătate au parte de aceleaşi „tratamente”: „Mergeţi şi cumpăraţi sicriul, asta e!” sau „Dacă scapă are zile”... Şi exemplele pot continua. În „nebunia” profesiei, în ritmul extrem de alert la care sunt supuse cadrele medicale, în lipsa timpului ce trebuie acordat unui pacient, medicii nu prea au de ales. Diagnosticele tragice sunt date bolnavilor din... mers. Toate acestea demonstrează rolul esenţial pe care ar trebui să îl aibă un psiholog în spitalele din România. Preşedintele Colegiului Psihologilor din România, prof. univ. dr. Mihai Aniţei, a explicat, într-un interviu recent, că tot mai multe dintre specialităţile din spital conştientizează locul, rolul şi importanţa psihologului. „Şi aici ne confruntăm cu aceeaşi situaţie de tip pompieristic. Atunci când se întâmplă o situaţie dramatică se întreabă unde a fost psihologul. Pacienţii trebuie să aibă acces la serviciile psihologului, niciun medic care face intervenţii sau consultaţii de un anumit tip nu trebuie să se disperseze de ajutorul colegului său psiholog. E bine să-l aibă alături şi să se consulte pentru că întotdeauna există un ecou psihologic al tulburărilor somatice şi un ecou somatic al tulburărilor psihice, e o legătură indisolubilă”, spune profesorul. Atunci când pacienţii sunt supuşi unor intervenţii trebuie să dispună de o asistenţă psihologică, pentru că traversează o perioadă delicată de anxietate, de teamă. „Medicul nu are timp, are o serie întreagă de obligaţii şi nici nu are mijloacele pentru că psihologul trebuie să acorde consiliere de susţinere, de suport. Post operator este iarăşi nevoie de suport”, explică prof. univ. dr. Mihai Aniţei. În ciuda rolului esenţial pe care ar trebui să-l aibă psihologul în spitale, numărul lor este total insuficient. „Sunt aproximativ 2.000 de psihologi clinicieni. În schema spitalelor sunt prevăzute aceste posturi, dar ministerul nu poate angaja, au fost restricţii”, adaugă preşedintele Colegiului. El este de părere că trebuie nişte prevederi care să stabilească bine şi clar ce trebuie să facă un psiholog, în ce moment, în ce situaţii. „Sunt nişte limite ale deciziilor sale, nu trebuie să se producă interferenţe cu deciziile medicului. Profesia de psiholog este una liberală, noi putem fi mândri cu ceea ce s-a realizat, odată cu legea psihologului, Legea 213, cu înfiinţarea Colegiului Psihologilor”, a mai spus profesorul.