Un studiu chimic asupra unor cochilii de stridii recoltate din cursul de apă lângă care britanicii şi-au întemeiat prima colonie în America întăreşte ipoteza potrivit căreia aceştia au fost nevoiţi să trăiască în condiţii de secetă severă. Fondată în anul 1608, Jamestown din Virginia a fost prima colonie engleză din America de Nord. Analizele cochiliilor ce datează din 1611-1612 arată că râul James, de unde erau recoltate stridiile, era mult mai sărat decât astăzi, din cauza scăderii debitului afluenţilor cu apă dulce. Cercetătorii americani au descoperit că, ajunşi pe continentul nord-american, coloniştii au ales să se stabilească pe insula Jamestown de pe râul James. Zona avea avantajul că dispunea de un canal adânc ce permitea navelor britanice să se apropie de mal. Cu toate acestea, insula era mlăştinoasă şi plină de ţânţari. Potrivit ultimelor descoperiri, coloniştii au ales cea mai nefastă perioadă pentru a se stabili pe insulă. Cercetătorii susţin că aceştia au încercat să sape fântâni, însă acestea au secat sau s-a inflitrat apă sărată în ele. Faptul că salinitatea era mai crescută în anii 1600 arată că precipitaţiile erau mai reduse decât în epoca modernă, confirmând ipotezele istorice potrivit cărora în zonă era secetă. Lipsa hranei şi a apei dulci, alături de proasta conducere, aproape au distrus colonia în primii zece ani de la stabilirea în America.