Premierul provinciei Quebec, liberalul Jean Charest, a fost reconfirmat în funcţie, obţinînd o majoritate redusă în cadrul alegerilor legislative de luni, marcate de o relansare evidentă a separatiştilor din Partidul din Quebec (PQ). Victoria lui Charest, care conduce din 2007 un Guvern minoritar, face din acesta primul şef de Cabinet care cîştigă trei scrutinuri consecutive în provincia francofonă, în ultimii 50 de ani. Potrivit rezultatelor oficiale parţiale, liberalii lui Charest au fost în avantaj sau aleşi în 66 din cele 125 de circumscripţii ale Adunării din Quebec. În Legislativul precedent, aceştia au avut 48 de deputaţi. Partidul din Quebec (separatist) a fost creditat cu 51 de locuri, iar Acţiunea Democrată din Quebec (ADQ, de dreapta), cu şapte locuri.

Obţinînd o majoritate pe care o pierduse în cadrul scrutinului din martie 2007, Jean Charest, în vîrstă de 50 de ani, a cîştigat la limită. El a provocat acest scrutin anticipat afirmînd că are nevoie de un mandat puternic pentru a face faţă furtunii provocate de criza economică mondială. PQ, condus de Pauline Marois, a obţinut, la rîndul său, un scor mult mai bun decît în sondaje, cîştigînd mai multe voturi decît la ultimele alegeri, cînd a înregistrat o înfrîngere zdrobitoare. Partidul din Quebec se află pe poziţia a doua pe eşichierul politic al provinciei francofone, ocupat de Acţiunea Democrată din Quebec în alegerile precedente şi va avea cu 15 deputaţi mai mult decît în Legislativul precedent. Numărul mandatelor Acţiunii Democrate din Quebec a fost diminuat, iar liderul său, Mario Dumont, îşi asumă consecinţele, anunţînd că va demisiona din conducerea partidului.

Rata de participare, de circa 50%, este cea mai slabă din istoria Quebecului, aparent din cauza campaniei care nu i-a interesat pe cetăţeni şi a frigului, în provincie înegistrîndu-se temperaturi de minus 20 de grade în cursul zilei de luni. Circa 70% dintre localnici s-au opus acestui scrutin anticipat, iar opoziţia l-a acuzat pe Charest că l-a organizat exlusiv din raţiuni ce ţin de oportunismul politic, fiind favorit în sondaje. Campania a fost totodată eclipsată de o gravă criză politică la Ottawa, Guvernul minoritar conservator condus de Stephen Harper fiind în conflict cu opoziţia, care a format o coaliţie pentru a-l înlocui. Guvernul conservator a criticat vehement această coaliţie, afirmînd că aceasta este sprijinită de separatişti. Aceste atacuri, care au intensificat tensiunile între Quebec şi restul Canadei, ar fi putut fi un impuls important pentru votul separatist. Pentru prima dată în ultimii aproape 40 de ani, independenţa Quebecului, provincie majoritar fancofonă cu 7,6 milioane de locuitori, nu a fost miza campaniei. Partidul din Quebec a renunţat să mai permită organizarea rapidă a unui referendum privind independenţa provinciei dacă va reveni la putere în cadrul acestor alegeri. Susţinătorii separatiştilor au eşuat în obţinerea independenţei la un referendum organizat în 1995. Sprijinul faţă de suveranitate a scăzut de atunci, dar se menţine la circa 40% în această provincie fracofonă, unde supravieţuirea unei identităţi franceze distincte în mijlocul unui ocean nord-american anglofon, rămîne o preocupare majoră a electoratului.