Referendumul organizat astăzi în Irlanda va influenţa, indiferent de rezultat, scena politică europeană - dacă alegătorii irlandezi vor aproba Tratatul de la Lisabona, ţările UE vor intra în competiţie pentru preşedinţie, iar dacă îl vor respinge, UE va intra într-o criză profundă. Textul, al cărui scop este asigurarea unei mai bune funcţionări a Uniunii extinse, prevede renunţarea la preşedinţiile semestriale asigurate de membrii UE.

Tratatul de la Lisabona prevede înfiinţarea unui post permanent de preşedinte al Uniunii, cu un mandat de maximum cinci ani, precum şi postul de Înalt reprezentant pentru Politică Externă, cu prerogative extinse şi cu funcţia asociată de vicepreşedinte al Comisiei Europene. Din acest motiv, referendumul din Irlanda este esenţial, apreciază Antonio Missiroli, expert la European Policy Center de la Bruxelles. ”După Lisabona, nu vor mai exista revoluţii instituţionale. Europa nu se va prăbuşi dacă rezultatul va fi negativ, dar va suferi o pierdere de credibilitate internaţională colosală”, a adăugat Missiroli, precizînd că, în cazul unui eşec, în viitor nu vor mai fi adoptate decît soluţii cu derogări. Dominik Hierlemann, expert în probleme europene la fundaţia germană Bertelsmann, apreciază şi el că ”respingerea Tratatului în Irlanda ar afecta elanul politic european”. Una dintre primele consecinţe ar fi blocarea procesului de aderare a unor noi ţări, poate cu excepţia Croaţiei şi a Islandei. Un rezultat negativ ar bloca, pentru o perioadă îndelungată, orice perspectivă de integrare a ţărilor din Balcani, cu riscul de a reaprinde tensiunile în regiune, afirmă, la rîndul său, Hugo Brady, expert la Centre for European Reforms, cu sediul la Londra. ”Frustrarea Turciei, născută din ritmul lent de desfăşurare a negocierilor de aderare, s-ar putea transforma în furie împotriva UE”, adaugă el.

Liderii europeni, mulţumiţi de sondaje, pariază mai degrabă pe aprobarea Tratatului la referendum şi au început deja negocieri discrete pentru desemnarea titularilor celor două posturi emblematice prevăzute de document, în speranţa încheierii discuţiilor pînă la sfîrşitul lunii octombrie. Numele cel mai des invocat pentru postul de preşedinte al Consiliului European este cel al fostului premier britanic Tony Blair, însă candidatura sa este pusă sub semnul întrebării de angajamentul său ferm alături de preşedintele american, George W. Bush, în timpul războiului din Irak şi de respingerea propriei familii politice europene. Printre ceilalţi pretendenţi se numără prim-ministrul luxemburghez, Jean-Claude Juncker sau cel olandez, Jan Peter Balkenende, iar ”Daily Telegraph” a avansat şi numele premierului francez, Francois Fillon. Aceeaşi incertitudine se manifestă şi în cazul viitorului ministru de Externe european. Şeful diplomaţiei suedeze, Carl Bildt, pare a fi interesat de funcţie, deşi a dezminţit acest lucru în mai multe rînduri, un alt potenţial candidat fiind conservatorul finlandez Olli Rehn, comisar european pentru Extindere în actuala Comisie. Însă, chiar dacă alegătorii irlandezi aprobă Tratatul - care trebuie ratificat de toate cele 27 de ţări membre pentru a intra în vigoare -, acesta mai trebuie semnat şi de preşedintele ceh, Vaclav Klaus, cunoscut pentru orientarea sa eurosceptică. El a anunţat deja că va amîna cît mai mult timp posibil semnarea documentului - aprobat deja de Parlamentul de la Praga.