Premierul României a preluat frâiele Ministerului Muncii. Interimar. Anunţul a fost făcut într-o conferinţă, avându-l alături pe fostul deţinător al portofoliului, Ioan Botiş. Tot poporul a putut auzi promisiunile lui Emil Boc şi săgeţile cu otravă trimise către “duşmani”. Până acum, Boc ne-a “gratulat” cu un fel de reformă în educaţie, reforma în sănătate, reforma în domeniul muncii cu un Cod contestat, reforma puştii şi curelei late. Între noi fie vorba, miserupismul de care a dat dovadă în ultimii ani Boc poate fi reţeta perfectă pentru un politician de a-şi îngropa partidul şi poporul. Revenind la „oile” noastre, Boc a anunţat că noul ministru al Muncii va fi nominalizat după sărbătorile de Paşte, în urma consultării “consistente” a colegilor din PDL. El i-a mulţumit lui Botiş pentru activitatea la conducerea Ministerului Muncii (nu ştim dacă şi pentru fondurile europene şi guvernamentale acordate ONG-ului buclucaş unde îşi transfera bani fostul demnitar) şi pentru că a promovat într-un interval scurt legi care vor schimba “din temelii” sistemul social, precum noul Cod al Muncii şi Codul Dialogului Social. Boc le-a spus jurnaliştilor că priorităţile sale ca interimar sunt mediatizarea Codului Muncii şi “îmbunătăţirea substanţială” a acţiunilor Inspecţiei Muncii de combatere a activităţilor nefiscalizate, aprobarea în maximum zece zile a normelor metodologice la Legea zilierilor, promovarea Legii asistenţei sociale şi absorbţia fondurilor europene. El a arătat totodată că rata şomajului a scăzut de la 8,4% în martie anul trecut la 5,9% în martie anul acesta, cu tendinţă constantă de scădere. Premierul a ţinut să atragă atenţia că Guvernul şi Casa de Pensii au făcut un efort astfel încât pensionarii să poată primi în aprilie pensiile cu câteva zile mai devreme pentru a avea bani pentru sărbători. Admiţând indirect că aceşti bani nu au putut ajunge la bătrâni, deşi fuseseră trimişi, pentru că Poşta nu a avut un program care să permită distribuirea sumelor respective la timp, premierul s-a mărginit să spună că această situaţie nu ţine de ministerul Muncii. Nu ştiu pe câţi oameni a convins premierul, cel supus dintotdeauna preşedintelui, însă se vede cu ochiul liber că se află între ciocan şi nicovală, sau mai bine zis între clientela politică a partidului şi interesele pedeliştilor. De prea mult timp nu mai ia el decizii. În schimb, se poate lăuda cu performanţa de a deveni cel mai (ne)constituţional premier din lume.