Dorinţa SUA de a retrimite astronauţi pe Lună, un preludiu pentru misiunile spaţiale către Marte, ar putea fi afectată de constrîngerile bugetare, în anul în care NASA celebrează 40 de ani de la cucerirea triumfală a satelitului natural al Terrei. După tragicul accident al navetei Columbia, în 2003, fostul preşedinte american George W. Bush a decis să oprească zborurile navetelor spaţiale americane în 2010 şi să ofere SUA cîteva obiective spaţiale ambiţioase, odată cu prezentarea programului Constellation. Acest proiect include o misiune prin care americanii vor ajunge din nou pe Lună, pînă în anul 2020, urmată de zboruri cu echipaj uman la bord către Marte. Fără a respinge aceste obiective, preşedintele Barack Obama a numit o comisie de experţi pentru a analiza acest program şi pentru a face recomandările necesare, pînă la sfîrşitul lunii august.

Navetele spaţiale americane zboară în spaţiu din 1981 şi au fost concepute pentru a transporta pe orbita terestră echipamente grele şi voluminoase, dar şi echipaje alcătuite din maximum şapte astronauţi. Cu ajutorul lor, oamenii de ştiinţă au reuşit să contruiască Staţia Spaţială Internaţională (ISS). Prin folosirea navetelor spaţiale în mod sistematic, NASA a rămas prea mult timp pe orbita joasă a Pămîntului, consideră Michael Griffin, fostul director al agenţiei şi, totodată, unul dintre creatorii programului Constellation. În plus, noi rivali, precum China, îşi afirmă tot mai mult ambiţiile spaţiale în ultima perioadă. ”Cred că trebuie să ne reîntoarcem pe Lună, fie şi doar pentru o misiune de cîteva zile, pentru a pregăti zborul către Marte. Scopul final este să punem bazele unor colonii umane în sistemul nostru solar”, a declarat Michael Griffin în faţa Congresului american, în timp ce prezenta programul Constellation. Dar costurile programului Constellation, ale navetei Orion, o versiune modernă şi mai spaţioasă a navetei Apollo şi ale celor două lansatoare - Ares I şi Ares V - au depăşit bugetul alocat pînă în prezent de NASA. Ares I trebuie să lanseze Orion, iar Ares V, un modul de lansare mai puternic, ce urmează să fie construit, va transporta pe orbită echipamentele grele, pentru misiunile lunare şi marţiene. ”NASA nu poate să îndeplinească obiectivul de a reveni pe Lună pînă în 2020, din cauza bugetului insuficient alocat pentru explorarea spaţială, în valoare de şase miliarde de dolari în 2009”, a declarat, la jumătatea lunii iunie, senatorul democrat Bill Nelson, un fost astronaut, în timpul primei şedinţe a comisiei numite de Barack Obama.

Costul total estimat al programului Constellation este de aproximativ 150 de miliarde de dolari. În plus, costurile pentru Ares I, estimate la 28 de miliarde de dolari în 2006, vor ajunge la 44 de miliarde de dolari în 2015. Senatorul Nelson a mai subliniat faptul că, între 2010 şi 2015, NASA nu va mai putea să îşi transporte astronauţii către ISS şi va depinde de navetele ruseşti Soyuz. De altfel, un grup de ingineri de la NASA, activi sau deja pensionaţi, critici ai conceptului Ares I, lucrează la un proiect paralel, intitulat Jupiter Direct, care pune în evidenţă posibilitatea de a construi un lansator bazat pe conceptul de navetă, cu o capsulă spaţială care va semăna cu Orion şi care va folosi tehnologiile existente. Acest proiect deja avansat, prezentat comisiei de experţi, nu va costa, potrivit estimărilor, decît 14 miliarde de dolari. Preşedintele comisiei de experţi, Norman Augustine, fostul director general al companiei Lockheed Martin, a explicat că este vorba strict de o chestiune financiară. ”Avem tehnologia pentru a duce oameni pe Marte, dar trebuie să ştim care sînt mijloacele de care dispunem. Sincer, este doar o problemă financiară”, a spus acesta, referindu-se la criza economică mondială şi la creşterea explosivă a deficitului bugetar american.